Există persoane speriate de marșul de mâine al homosexualilor. Există persoane indignate de acest marș. Există Gigi Becali, râmătorul luminii care se va opune în mod activ (Doamne-iartă-mă) acestei manifestări. Bla, bla, bla.
Reacționăm. Se întâmplă ceva, undeva și micuțul spirit civico-moralo-corect se umflă, se înfoaie, se autosesizează. Reacționăm. Și asta, pe undeva, e stupid.
Pentru că exact asta așteaptă și homosexualii care vor manifesta mâine. Să iasă în evidență. Să iște scandal. Iar opinia publică românească asta face. Cea mai grozavă lovitură de imagine ar fi ca să încerce să-l sărute pe dl.Gigi. Evident cu n fotografi alături. Pentru că dl.Gigi e precum boul care vede o cârpă roșie. Nu mai poate, dar fuge după ea.
Dar dacă am ignora manifestarea de mâine ? Dacă nu i-am băga în seamă ? Dacă am închide ușile, ferestrele iar ei ar manifesta într-un oraș gol ? Avându-l alături pe dl.Gigi Becali.
Pentru că, în sinea sa, și dl.Gigi Becali este un homosexual. După cât apare la TV omul ăsta i s-ar putea spune că este chiar o regină.
Ce-ar fi dacă nu l-am mai băga în seamă pe Gigi Becali un an ? Dacă nici o televiziune nu l-ar mai primi, dacă nimeni nu ar mai scrie despre el ?
Poate că am trăi într-o lume mai normală.