agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-07 | |
Iubește-mă mereu, altfel, irepetabil, vizibil, invizibil și palpabil, încât toate lucrurile din jurul nostru să lăcrimeze cu iubire și dragoste, mărgăritare de gând și de dor.
Altfel să mă iubești de fiecare dată: * Cu ochii, ce râd umezi în privirea-ți verde, să-mi ardă obrajii , iar ochii mei vor fi plini de rouă ca diminețile de vară, să pice ușor, lin, prin straturile carnale formând lac cristalin în centrul ființei mele: să te adăpi. * Cu gândurile tale, ce se rotesc precum fluturii multicolori peste dragostea mea, constituind acel necunoscut jar de dincolo de cuvinte, un alt răsărit de soare și lună, alte miresme și sunete. * Cu buzele fierbinți, ce lasă straturi de săruturi care mai de care mai încărcate de voluptate, arzându-mi simțirea, zvâcniri luminate doar de ochii tăi. * Cu palmele tale mari, nefiresc de catifelate, unde degetele înfloresc pe trupul meu. Acestea sunt cele mai importante: dezmierdarea lor braț la braț cu privirea, din creștet până în vârful mersului, se desfac ca petalele unui trandafir alb care, în intensitatea dulcelor mângâieri, lasă parfum sângeriu pe sâni de alabastru. Atingerea făcându-i să tresalte, înmugurind și crăpând în desfacerea lor asemeni florii de măr când soarele primăvara sărută dulce natura. In alunecarea lor cântând pe corzile harpei poem de dragoste, vise pline de dorință, unde sunetul devine vizibil și floarea de cactus se desface în toata splendoarea ei, iar cuvintele curg ca șoaptele de vară sub mătasea cernută a lunii. * Cu necuvintele să mă iubești, ce pornesc din acel foc sacru - clipe frumoase încărcate la greu cu dorinți tumultoase, bulgăre luminos, dulce, arzător - ce cad fierbinți peste toată simțirea , zdrobite fiind de voluptatea mută, încrâncenată a ființei mele. * Cu pășirea privirii, simțului, sărutului, sunetul inimii peste dorințele pline de roua dragostei ce inalță inimi și suflete sus, tot mai sus, unde bucuria și visele își au casa din raze aurii. * Cu dinții..... da, cu ei să sfâșii toate incertitudinile, deschizând toate zăvoarele pornirilor mele; sucul fructelor tale din gura-ți fermecată să inunde câmpiile înrourate de plăceri, înflorindu-le. * Iubește-mă cu trupul tau, penetrându-mi toate simțurile și dorintele - într-o simfonie concertată - ale tale cu mine și ale mele cu tine....atunci... * Descătușarea, explozia vulcanului din noi aruncă, în ființa noastră contopita, lava incandescentă într-o desfătare fără de seamăn, zburăm până în înălțimile cerului albastru sau plutim prin poleiala revărsată a lunii fără să atingem noțiunea de timp. * Iubește-mă altfel de fiecare dată.....să simțim acest nou fel, mai important, mai dulce, mai sublim și mai amețitor, într-o intensitate crescândă urcăm în spirala iubirii și fericirii ce nu are drum de întoarcere; spirala păstrată cu sfințenie în inima noastră, ca un talisman.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate