între mine și fiecare piatră
două bătăi ale ceasului
o căruță goală
margini aurii
adâncite
ochiul acoperit cu
iarbă ademenește
con de fum
scări și
arcuire din frunzar
tu mă trezești să mergem dincolo
să facem ce ne place
pe neauzite
cu un căpețel de creion și
câțiva stropi aruncați pe față
tragem pe sfoară
hăitașul
de lupi verzi
deasupra capului îndemn
la tăcere
semn de toamnă bună
nedezlipit de fire
soarbe
sufletului necioplit
de vreme
comoară ascunsă
îmi șoptești
mușcă
din fiecare chip
ziua de belșug
apoi lasă inima să doarmă
pe paie
admirată ori blestemată
să se teamă de bunăstarea ieftină
oricum frânghierul a murit
și febra umblă
în spiritul uscățiv
al șlefuitorului de clanțe
frunzele grase m-au văzut
mâncând
și murind acolo
turnat în plumb pe cărți
de împrumut
jumătate culoare deschisă
către viață
jumătate dar ascuns
în papuci fără zgomot
tivit cu roșu
la lumina lumânării
încă umblu să-mi aflu poveștile
ronțăind în taină ca la început
cotorul verbelor ghemuite
într-un contur