Crezi ca-i ceva rau in mine? Sau mai bine zis, crezi c-a ramas ceva bun? Si ce daca ma urasti? Ce daca ultima ta amintire despre mine e: "un las"...
Ce-am innebunit? Crezi cumva c-am mancat carabusi si telul meu de-acum incolo e sa-ti fac viata ta mai buna?
Stai linistita! Ma certi pentru ca ultima data cand mi-ai spus ca ma iubesti, am plecat? Ma certi pentru ca atunci cand mi s-a prabusit tot cerul peste mine n-am plans? De-asta ma urasti acum? Pentru ca n-am fost sensibil?
Imi pare rau, frumoaso! Imi pare rau ca nu ma mai recunosti! Dar acum ce mai vrei de la mine? Ce ti-as mai putea da in afara de un "buna ziua", sec!
Nu m-am schimbat, frumoaso! Acesta am fost mereu! Si vina pentru faptul ca nu ma mai pot pierde din nou in ochii tai nu-mi apartine! N-am spus vreodata c-as fi vreun inger, dar nici demonul in care vrei sa ma transformi nu sunt!

Si pana la urma tot mai crezi ca vina-mi apartine? Ca ar trebui ca din mine sa nu mai ramana nimic? Nici ganduri, nici idei, nici sentimente? Nimic! Nimic, care sa dovedeasca cuiva, vreodata ca eu am existat! Bun, rau, un inger sau un demon, sau nimic din toate astea? Te-nseli domnisoara, am existat, m-ai iubit si ma vei iubi mereu pentru aceasta "nulitate" care SUNT!
Te-am pupat, pe frunte, caci sunt mai inalt, si nu pe obraji sau pe varful nasului, caci stiu ca ai tresari speriata ca o caprioara! Stai linistita, nu te-as rani nici cu o floare... inca te mai iubesc!