l-am întrebat brusc despre frumos încât mi-am simțit vârful floretei spintecând tăcerea.
nu, nu sângerez, mi-a răspuns blând, păstrând același zâmbet cu margini

de pe vârful lamei culege roșul
fardează-ți clipa
ce pudică ți-e
și ce speriată

plusez în zig-zag pentru că nu știi
sunetul e relativ
fandare laterală pe coastele îngerilor mei
spânzurați cuminți
încât le plouă din aripi cuvinte
și gri o tăcere
două

timpul începe să crape
puțin make-up nu strică nimănui
un retuș ici colo un cutremur o iluzie
de alb negru
fotografia ta pe sfârșite
drumurile sunt contrafăcute
în spate se-ascund fisurile începutului