Timpul inseamna batranete, tristete ,indiferenta. Exista un timp cronologic pe care il masuram cu ceasul. Acesta trebuie sa existe in chip necesar ,altfel n-am putea prinde autobuzul, pregati masa si toate celelalte. Dar mai exista inca un fel de timp pe care noi l-am acceptat. Spunem, de pilda : "Maine voi fi acolo, maine ma voi schimba, maine voi deveni..."; timpul acesta - maine, l-am creat psihologic. Dar psihologic vorbind, acest maine exista? E o chestiune pe care ne e frica s-o spunem la modul cel mai serios pentru ca de acest "maine" avem nevoie : "O sa-mi faca placere sa va intalnesc maine. Maine voi intelege, maine imi voi schimba viata, maine voi atinge iluminarea". Astfel "maine" a devenit cel mai important lucru din viata noastra. Ieri ai avut o experienta sexuala; toate placerile pe care le-ai gustat, toate framantarile tale de ieri ai vrea sa le gusti si maine, pentru cavrei sa repeti placerea. Puneti-va aceasta intrebare - in mod serios - "Maine exista?" maine este doar o inventie a gandirii sub forma de timp. Daca n-ar fi acest maine psihologic ce s-ar mai alege deviata de azi? E o adevarata revolutie, nu-i asa? Intreaga Dumneavoastra activitate se schimba radical, sunteti complet integrat acum, nu mai faceti nici un proiect plecand de la trecut, in prezent, catre viitor.
Asta inseamna ca traim si murim in fiecare zi.incercati sa traiti asa. Veti descoperi ce inseamna sa traiesti cu totul astazi. Oare nu-i asta iubirea? Doar nu spuneti : "am sa iubesc maine", nu-i asa? Iubiti sau nu iubiti. Iubirea nu cunoaste timpul; suferinta, da, caci suferinta e gandire ca si placerea. Trebuie deci sa descoperim prin noi insine ce este timpul, sa descoperim daca exista o stare de "ne-maine". Asta inseamna " a trai " - asta e viata vesnica, pentru ca vesnicia e dincolo de timp.