,,Cât este ceasul? Mai am timp să ajung la …?’’
,,Cum de-a trecut timpul așa de repede ?!’’
,,Ce greu mai trece timpul !’’
,,Mai am de trăit doar două luni, așa mi-au spus medicii!…’’
,,Peste două zile, tu, iar peste opt, eu voi urma la scaunul electric!’’
,,Mi-aș dori ca aceste momente să dureze o veșnicie, dar cum aș putea să prelungesc timpul?!’’(despre aceste propoziții voi face o descriere amănunțită într-un alt material)
Exemple de acest gen ar mai putea urma, dar nu voi insista asupra prelungirii enumerării lor, ci despre diferențierea dintre noțiunile de elasticitate și elasticizare a factorului Timp.
Practic, o etalonare a acestuia a fost realizată și de către ființa umană, dar ideal dimensionarea sa o găsim doar în subconștientul (instinctivizat, de altfel) celor ce nu cuvântă precum omul.
De parcă nu ar fi de ajuns înzestrarea omului cu rațiune, care este oricum cel mai dificil de a fi menținută sub control (a se vedea ,,Valsul amețitor al rațiunilor’’) dar a mai apărut un mare inconvenient, și anume acela al creării căii de străbătut de la naștere până la moarte, care pentru unii dintre noi este primită ca o moștenire, iar pentru majoritatea celorlalți este deja plină de capcane de orice natură, sau de alt tip de opreliști prevăzute în Destinul ales precum o carte scrisă pentru fiecare din noi, așezată ordonat pe unul din rafturile Bibliotecii lui Dumnezeu și după ce aceasta este citită cu Însuși Ochii Lui, pagină cu pagină, chiar dacă în permanență aceasta se îngroașă în funcție de numărul prevăzut pentru fiecare, atunci doar Dânsul poate decide dacă acel volum poate fi trimis spre ,,Anticariat'', sau spre ,,Crematoriu'', locul acestuia fiind imediat încadrat de Coperțile unei Cărți noi al căror spațiu urmează a fi ocupat cu un nou spirit, bineînțeles dacă a supraviețuit, după cele nouă luni lipsite de griji petrecute în acel mirific ,,Colț de Rai''.
Să analizăm totuși ce ne poate influența perioada ,,de ședere’’ pe această Lume, cât de longevivi putem fi și ce condiții se pot respecta pentru îndeplinirea acestui deziderat!
1) Să încercăm să facem numai fapte bune []!
2) Să nu cădem pradă autosugestiei (ex: ,,am copiii realizați, sunt la casele lor, acum nu-mi rămâne decât să aștept moartea'' ș.a.m.d
În paralel cu cele prezentate anterior, adesea auzim fără să vrem și afirmații de genul ,, De ce nu mor odată să scap de suferințele bătrâneții, am trăit destul, dar aceste persoane nu s-au oprit niciodată în a-și face bilanțul faptelor, altfel agonia sfârșitului care oricum va veni, va fi depășită mult mai lesne dacă măcar în aceste ultime clipe ar realiza că au greșit prea mult în viață și ar încerca împăcarea cu Dumnezeu, fără a alege, din cauza suferințelor sinuciderea, care nu are ca rezultat decât drumul inevitabil spre Crematoriu de care am amintit mai sus.

Iulian Nistor – Vaslui, 06.07.2006