Deunăzi, îmi călcă pragul un bătrân, tot așa de bătrân ca și prima mea clientă, doar că era sărac lipit. Să fi avut 65-70 de ani...
L-am întrebat:
-Ce cumperi, unchieșule?
El mi-a răspuns pe un tot cărunt și sătul parcă de toate:
-Moarte ai?
-Ei, da cum așa? Aici se vând iluzii și vise, scrie mare... spun eu.
-Da ce? Nimeni nu a mai visat să moară până acum? Este împotriva religiei mele să îmi iau sîngur viața, da, dacă nu mă ajută nimeni...
-Da ce s-a întâmplat? îl întreb eu... (mare greșeală, dacă tăceam, filozof rămâneam)
-Ce să se întâmple, mi-a murit baba mea, de vreo șase luni, era ea mai spurcată de gură, țîpurea ea la mine să nu mai fumez atâta că 'oi murii, da uite, tot ea s-a dus prima.
-Bine, dar nu trebuie să vrei să mori, poți să iei și tu o iluzie, cum că totul va fi bine, lasă, vă întâlniți voi iarăși acolo sus...
-Măi pruncule, da tu ce, crezi că io' îs naiv?
Ești tânăr dumătălucă, și te iert că nu-mi vrei răul, da nu ști tu ce curvă 'i viața asta...
-Bine bine, spun eu- da ce poate fi chiar așa de rău fără de ea? I-a venit timpul, asta este, mai așteaptă un pic, că nici matale nu mai ai chiar așa de mult nu? (și, dacă nu ești naiv, de ce mi-ai mai trecut pragul,gândeam eu.)
-Ba să taci, tu ai idee cum e să te spele cineva timp de jumătate de secol? Să îți facă de mâncare, să te îngrijească, să te certe și să te înjure?
Mă, tu ști nimic, asta ști...

Deja, bătrânului îi dădeau lacrimile, mai erau clienți pe lângă geam, am încercat eu să-l liniștesc da, ce puteam să îi spun?

-Eram o țîră mai mititel decât matale când am luat-o, 'măsa săraca nu mi-a dat nimic, da nici nu-mi trebuia, aveam amândoi câte două mâini...
Măă, tu ști ce însamnă să dormi cu cineva cincizeci și ceva de ani într-un pat?
Să te șteargă la cur atunci când nu mai poți de bo'lă?
Când am ieșit io' din mină, tăt' eram bun de nimic, am stat tri' ani pân' spitale, baba venea la mine cu oluțu' cu mâncare, tăt' zama aia de pui o făcea, știa ea de la mumă-sa că aia te pune pă picioare, și așe o și fost.
Timp de cincizeci de ani, nu o pus mai multă sau mai puțână sare în oală, și amu'? Ce să mânânc? Cu cine mai vorbesc eu noaptea, cine îmi aduce apă la picioare, cine mă mai spală pă spate? Cui să îi spun eu că să schimbă vremea când mă dor picioarele? Și ie săraca, cum s-o dus....
Nu mi-o zis veci că o doare ceva, nu s-o plâns veci, și când o murit sângurul nostru copil, am plâns mai mult decât ea și ști de ce? Că ea trebuia să fie tare pântru mine.... Amu' s-o dus și ie săraca, amu' stă lângă Mihăiță....

Deja, curgeau lacrimile pe obrajii lui vechi mai ceva decât apa pe geamuri când este furtună.

Nu mai puteam să îl ascult, eram la pământ. Oare cu era el? Oare ce sentimente-l pătrundeau?
El, s-a ridicat încet și a început să merargă către ușă, dar nu a ajuns până la ea, a căzut....
I-am luat pulsul, i-am pus mâna pe piept, nimic, mi-am pus urechea lângă gura lui, așa cum văzusem în filme, nimic. Murise....
Se pare că și Dumnezeu a auzit de magazinul meu, uite că i-a indeplinit dorința...
Avea dreptate bătrănul... Ce știam eu!?