Singur, pustiul sună ademenitor,
iar tu mă chemi, din colțul tău de lume,
să mă ucizi cu glasul tău
și să mă-ngropi în tine.

Îmi vine-acum… și greu mă duce...
iar stelele îmi plâng pe umeri;
mă scalzi în sângele tău cald;
mă uiți acum în colțul meu de lume.

Te-am așteptat să mă închin cu tine,
desculți, pe roua dimineții;
să ne-aruncăm în orizontul firii,
singuri, pustiul să ne completă...

Deasupra ta e cerul,
sub mine e pământul;
să ne strivească pe-amândoi sub greutatea lor
și să te pierd prin oasele-mi nebune!...

În jurul nostru este marea...
,,-Să ne-aruncăm în valuri!"
O să ne pierdem amândoi de lume,
iar pescărușii ne vor smulge carnea-nfierbântată.

Privește-mă cum mor
și-aruncă-te spre mine, de-acolo, de departe;
prinde-mă-n brațe și dă-mi viața ta,
apoi ascultă-mi pieptul cum renaște!...