Stim ca soarele iubeste luna,
Ca lumina tanjeste dupa intuneric,
Iar apa imblanzeste focul feeric,
Dar pacat caci ele nu indraznesc
Iar in etern nu se intalnesc
Completarea o Idee universala,
Cu sufletul la gura asteptat
Cu totii cunoastem abisul adevarat
Intre doua suflete acolo se afla
Incetosat ,de un albastru murdar,o floare pala
Unii doar se uita cum aceasta se ingroasa
Ei prefera sa intoarca alta fila
Nu au taria de a rupe acel necunoscut
Unde poate fi cineva iubit
Sau poti fi kiar tu uitat in timpul trecut.
Prostii…de ce sa risti??
Stai si astepti ….
Asa cum asteapta lacul sa sece
Asa de repede o furtuna poate sa se formeze..
Cum tu astepti zi si noapte ca ea sa vina
Asa de repede apare dar foarte iute dispare
Te intrebi de ce…cand va mai trece
Daca va mai trece si ce-ti va zice
Daca zice ca ramane pt totdeauna
Pt totdeauna oare va sta langa fiintza ta?
Alta fila din aceasta viata se duce
Numai cu ajutorul timpului ce trece
Oare ce se intanpla pana azi…
Aaaa da… ink intreaba peretii galbeni si vechi
Ce doar ei au fost prezenti
Cand a aparut ea… prin acel abis
Acea ceatza groasa…ca intr-un vis
Cu fata intunecata si cu ochii ei ca noaptea
Nici o nemurire sau galaxie intortokeata nu pot concura
Cu misterul ei sau cu buzele ce abia se vad
Pasind cu pasi repezi de park ar alunga-o cineva
Ii sopteste lin si cu sfiala la urechea-i:
“Cand soarta-ti va asterne pe pietul tau crud
un voal de durere…
acolo voi fi,
iubindu-ti pe ascuns
luminile grele.”
Pacat ….nici acum nu a gasit raspuns
Peretii neputinciosi fiind,o lacrima s-a prelins
Si iata cat de tare m-am inselat
Poate ca nu voiam sa se fi intamplat
Caci EA a aparut doar intr-o clipita
Pentru a sterge acea lacrima ratacita
Auzind sunetul ce canta durerea lui
Inima din piept nu statea locului
Numai ea stie cum a rupt acel perete imens
Ce el l-a creat prin atatea framantari in spatiul dens
Cu palmele usoare trosnind in dumnealui
Bucatile de piatra se sparg in mii de firmituri
Cu sudoare si sangerare intra in lumea sa
In spatele unui zambet agatat intr-un cui
Strange pumnii si isi ascunde durerea
Pasind spre el cu pasi inceti de park timpul incetinise
Ingenuncheaza langa acesta ca-ntr-unul din acele vise
Chiar de ar vrea sa reproseze sau sa tipe
Buzele ii sunt de tacere pecetluite
Cu teama ii atinge parul lung si negru
Si ii ridica fruntea pt a o vedea aievea
Si prin ochii ei fara sa vrea …ratacea
Cu rasuflarea ei in sfarsit putea respira
Stia ca Ea e o parte din El…simtea
Dar oare iar va pleca?
Cu zambetul ei sfasietor ii saruta fruntea
“Priveste-ma-n ochi
si spune-mi ca sufletu-mi gol
respira 'ntuneric...
rapeste-mi visele
si-ti vei da seama
de iubirea mea...”
Inmarmurat nu putea scoate un cuvant
Si asaza capul pe al ei piept
Si cu acea tacere de mormant
O strange puternic si intelept
Alta fila s-a dus pentru ei
Alta fila urmeaza a fi scrisa.
Dar stiu ca EL si EA sunt o pagina lipsa
Ironica aceasta viata cum te pune
Sa cauti o persoana o eternitate
Dar cat de ingenios lucrata este
Pentru ca intr-un final sa realizeze
Ca un suflet ratacit se afla in spatele acelui perete.
Rupe acel abis si o vei intalni
Taie acea ceata si o vei cunoaste
Apropie-te si o vei iubi
Ramai si va fi pentru o viata.