agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2101 .



inchideri albastre
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adia ]

2002-06-04  |     | 



Când vezi ușa camerei din exterior nu are nimic ciudat sau ieșit din comun; poate doar geamurile mai mult măzgălite decât pictate in niște forme geometrice prea imperfecte.
Deschide ușa: vei călca pe un covor albastru, intre niște pereți albaștri, cu draperii și pături tot albastre, cu lenjeriile patului și ramele ferestrelor albastre. Bine ați venit, deci, in camera albastră!
Insă, până la urmă, nu-i decât o cameră albastră, cine știe câte astfel de camere or mai exista? V-aș indemna, dacă aveți curajul și răbdarea, să intrebați lucrurile din jurul vostru, oricare lucru, să vă spună poveștile camerei; să vă spună el covorul câtă cafea, vin sau câte lacrimi a inghițit; și patul câte singurătăți a legănat pe muzica unui clasic nemaiauzit, dar care știe că și-a făcut instrument din glandele ce-ți scurg sufletul prin priviri…
Și masa, scaunul, ferestrele? Ah, și parfumurile… de fiecare dată când folosesc câte un parfum mai vechi imi șoptește câte o istorioară de acum cine mai știe cât timp; se mai intreabă cineva de ce mai stăruie in glastră un trandafir uscat și prăfuit sau de ce noptiera mai păstrează o pisică-bibelou cu lăbuța-spartă? De ce țin o grămadă de pietricele pe televizorul stricat sau de ce n-am curățat niciodată pata de vopsea de pe covor?
Povești… povești… a vazut și a ascultat atâtea povești camera asta…
Cel mai bine insă imi știe insă sigurătățile și incăpățânarea cu care mă inchid zilnic aici. Te intreb pe tine, scumpă prietenă: tu nu te-ai plictisit de-atâta tristețe și de sufletul ăsta albastru ce ți se dăruie ore in șir, zile de-a rândul?...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!