agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3291 .



Croquis 2
personale [ Jurnal ]
Si nu e de mirare ca Isus n-a coborat de pe cruc

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LolahHumboldt ]

2002-06-04  |     | 



Recitesc pagini pe care nu ti le-am transcris niciodata. Mai 1993. Revad o perioada de boala a existentei mele. Pe care tu, la plecare, ai avut curajul sa n-o numesti zbatere!
Tu... Omul ce ma robise prin cuvinte, prin fapte si taceri. Omul caruia i-am circumscris viata. Uneori, mai port dialoguri cu tine. Ca si cum ai fi o biserica in mine. Ca si cum ai fi devenit o religie a mea.
Si poate e chiar o religie. Poate e chiar marea mea Religie! Cati oameni am stins in noroiul din mine, cate dureri am inecat in nepasare! Si cat m-am inecat in fiintare! In zbaterea mea, proclamata la sfarsit drept o arta, un fel de a fi, o religie. A mea. Proprie. Cu zeul din mine rapus, cu mine pe crucea din dreapta, cu tine in rol de Isus! Si se numea profanare si eu te credeam divin... Si era pacat de moarte si eu te credeam sublim...
Rugam mantuirea prin tine, uitam de teluricul din noi, de forta noastra de a ne prabusi: pe ziduri de biserica, pe peronurile garilor in care isi asteptau trenul osanditii. La viata? La moarte? Ce conteaza? Caci viata lor devenise blestem.
Viata? Moarte? E acea roata mergand cand inainte, cand inapoi, dar rotindu-se prin noi, prin calcaiele noastre crapate de prea multe reveniri, prin scoarta cleioasa ce se depuse, ani la rand, pe pielea noastra frageda, devnita acum o parodie a infloririi. Da, infloreste putregaiul pe noi... Si noi ne bucuram. Caci facem flori...
Hm, o convalescenta prelungita, membrane lipite pe trupul meu, pe care unii le numesc sentimente. Boala... Pentru ca in acest rastimp, in tot acel deceniu, uitasem ca rostul meu e sa merit crucea din dreapta. Ce ma doare este ca nici anul acesta, la slujba de Inviere, n-am avut sentimentul ca vad Lumina. Si nu e de mirare ca Isus n-a coborat de pe cruce!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!