Constat in ultima vreme ca notiunea de Om (cu O mare -precizat) devine ceva comercial.
Devine ceva pe care se poate pune monopol , ceva care se poate defini, insusi si chiar arunca in circa rivalilor insotit de negatia acestui statut.
Ce se intimpla de fapt : se da o definitie a unui Om fara vicii , cu anumite caracteristici, se numeste acesta model , se asuma si se aplica negatia posibilului statut restului lumii.
Asa zisul Om devine un soi de pat al lui Procust in care daca esti prea scund esti legat de caruta la care trag "valorile morale" pina esti suficient de intins incit sa vibrezi la restul OAMENILOR, sa ii lauzi sa intri intr-un circuit de gen "borg" cu ei -vezi Star Trek.
Daca esti prea lung vine facatorul de Oameni cu drujba de facut oameni si pentru binele tau amputeaza ce nu tine de OM cu O mare.

De cind se stie impartirea in Oameni cu O mare si cu o mic a fost cauza de mari nenorociri.Unii au fost OAMENI si altii numai oameni cu o mic. Eu am intilnit o zicala superba : orizontul unora se limiteaza atit de mult incit devine un punct. Acela devine PUNCTUL LOR DE VEDERE. Chiar daca punctul acela se cheama OM cu O mare ma lipsesc de el.

Am incercat sa ma definesc vizavi de acest OM. Am fost dat ca exemplul de la polul opus, de care trebuie paziti tinerii.Si m-am uitat in oglinda: nu fac donatii , vicii am , nu sunt un model....
M-am intristat. Dar apoi mi-am amintit ca odata intr-o iarna cind am mers pe viscol 20 de km cu caruta la un copil bolnav o mama saraca vazindu-si copilul mai bine mi-a sarutat mina si mi-a zis ca Dumnezeu o sa ma rasplateasca.
Si imi amintesc ca studentii ( eu eram asa mai bun, nu mi s-a dus vestea de sever)ne-au chemat pe mine si pe colegul meu cu care predam , dupa ce am terminat semestrul la Bolta Rece spunind ca am fost cei de la care au invatat cel mai mult si invatau din respect cind veneau la orele noastre.Si mai spuneau ca nu au simtit diferenta dintre noi in sens de relatie profesor-student decit prin faptul ca le raspundeam la intrebari si ii lamuream cum stau lucrurile cu muschii, nervii etc. Nu aveau acel stress dat de diferenta vizibila de statut dintre noi.Cel putin asa ne-au spus ei...

Saptamina trecuta m-am mutat in alta casa si nu aveam cu ce sa imi duc mobila.Putina de altfel dar eram in situatia de a o lasa in strada.Si dadusem o gramada de bani pe ea.
Am batut seara la usa vecinelor mele de care am povestit, lesbienele.
Eram disperat. Debra a imprumutat imediat un truck de la cel care le ingrijea gradina si m-a ajutat.
Apoi a plecat la o receptie data de primar la care a intirziat un pic....pentru ca ajutase un roman disperat sa-si mute mobila.
Debra nu e un om cu O mare pt ca are un mare viciu nu ? E lesbiana.
America nu e tarimul marii singuratati dragilor. Surprize sunt peste tot...Nu trebuie sa umbli ca Diogene cu un tricou pe care sa scrii : "Caut Oameni". Cu O mare.

Pe mine m-a mai surprins ceva : cind a povestit Aleksandar de cutremur, ca sta cu apartamentul crapat, ca ...e ziua lui si ar fi vrut altceva... mie ,neomului, mi-au dat lacrimile de ciuda ca nu pot sa il ajut ,ca in contul meu bancar am datorii nu economii... Chiar ma gindeam cit de nedrept e sa vorbesc de sponsori, volum , concurs cind unul dintre noi a fost lovit de natura atit de tare .
Si el a venit la noi sa ne povesteasca ,la AI LUI sa il sprijinim macar cu o vorba.
Nu a fost doar un reportaj, dragilor, sau o povestioara . A fost realitate. Intreb acuma :Unde ni sunt pasatorii ?

Pacat dragilor, ca ne intrecem la batutul cu pumnul in semeni, iar cind tinicheaua suna :OM OM
ii lipim stralucitoare patalamale care ii certifica valoarea indubitabila.
Eu nu vreau sa fiu asa un OM. Eu vreau sa ramin om cu o mic si de fapt nu ma intereseaza cum o sa fiu denumit de pastratorii titlului acesta.
Vreau sa fiu in schimb tata pentru copilul meu, sot pentru sotie, fiu pentru parinti,si prieten pentru cei cel putin 30 de oameni care stiu ca daca le cer sau imi cer ajutorul, camasa, casa sau ultimul ban oricare din noi spune scurt : ia-le prietene!