agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1670 .



See what\'s inside
personale [ ]
lui Vlad

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [edimina ]

2006-08-05  |     | 






Nu mi-e rușine să ies noaptea în blitzuri de discotecă
și să-mi deschid pleoapele ca două evantaie barceloniene
„genele mele au culoarea soarelui”
și da, umerii mei goi, bronzați, fură priviri
vânzătorilor de fructe din piețe staționare
și colindătorilor de plaje care te îmbie cu înghețată;
dansul pulpelor mele în mătasea fustelor scurte
e joc halucinant de iele;
buzele mele arse de soare — ispita portocalelor siciliene.
Și tu-mi spuneai mereu:
„Ești frumoasă îmbrăcată în mare,
pielea ta are sclipiri de scoici,
umbra părului tău —ritm de valuri
Ești frumoasă acoperită în frunze,
seva ochilor tăi arzători leagă soarele o oră în plus de pământ
Ești frumoasă învelită-n așternuturi,
cum mi te închipui eu întotdeauna, dormind,
și tot albul din lume, strâns în cearceafuri
și-n visele ce-ți trec peste frunte”.
Da, sunetul pașilor mei te fac să visezi la laguna albastră;
Dar…
Te-ai întrebat vreodată în ce-mi port inima?
Dac-o îmbrac în veri, toamne sau
pur și simplu în luminile unui Paris?
Aș fi vrut să mă întrebi:
„Cum ai vrea să fie Pământul: pătrat sau rotund?”
„Dacă ne-am naște într-o viață viitoare, ce-ai vrea să fim?
Tu —chinezoaică, eu —călugăr tibetan, să-mi încalc jurământul cu tine.
Sau…amândoi fluturi
să avem doar o zi
să facem înconjurul Pământului pe axa Ecuatorului
să facem totul
schimb de aripi
și când soarele apune,
să ne dăm drumul din vârful unui copac,
cu aripile deschise
să murim legându-ne sufletul de o frunză,
vântul, să ne mai poarte o noapte trupurile în zbor,
iar dimineața, dimineața,
să cadă în cupa narciselor de pe mormântul unui poet.
Sau, spune-mi, într-un joc virtual, ți-ai da toate viețile pentru mine?”
Aș vrea să fim sălcii
ziua vîntul să bată dinspre vest
să te îmbrățișez suav cu sutele de mâini argintii
noaptea, vântul să bată dinspre est
să mă cuprinzi în brațele tale elctrizând de dor.
Aș fi vrut să mă-ntrebi…
De ce-mi ascund iarna sufletul sub scoarța mestecenilor
de ce dorm cu jaluzelele deschise
de ce, de ce…
Să știi: am ros multe unghii și pixuri
gândindu-mă că într-o zi te vei trezi și n-ai să mă mai vezi
frumoasă.
The Real Beauty is inside.
…Și dac-am fi fluturi, tot aripile mi le-ai iubi.
See what’s inside!
Þi-aș fi cerut prea mult…




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!