agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-06 | |
poezia se scrie când se înalță din tine ceva ca o
crampă o tensiune o ascuțită durere de undeva dinăuntrul articulațiilor tale de muritor ordinar cu prăfuită carcasa tuturor zilelor viselor speranțelor micilor sau marilor digestii poezia spuneam? poezia dacă acesta e cuvântul universal pentru limba crampelor durerilor înțepăturilor fără justificare medicală unii mi-or spune minimalist că un screamăt e la fel și o mică flatulență dată chinuit discret în public nu știu dacă alții or lăcrima sau pur și simplu jenați vor scoate batista ah, da batista asta se fâlfâie la balcon se pune sub genunchi la perinița se folosește pe motiv de othelo însă uneori e semnul acela alb ca te-am-înțeles-și-dau-razboiul-de-o-parte-tu-de-cealaltă-eu atunci cuvintele nu se mai luptă par că joacă șah dar asta se întâmplă rar de regulă când o poezie se scrie dintr-un om a ieșit categoric un geamăt sau un hohot depinde de felul mâncării de felul aerului de felul măruntului gest de a fi pe undeva oarecine e unul împotriva tuturor cu final neașteptat tuturorul devine eu și ciudat eul nu mai e al meu după ce o poezie s-a scris din bla bla bla-motivele-menționate-la-strofa-întâi alții mi-or spune cu bucle largi din degete litere cuvinte blonde sau sterpe ce frumos ce bine promiți cui promit însă nici pe aceștia nu-i voi crede mama lor de oameni eu le-am vorbit pe limba mea i-am veselit pe limba mea i-am beștelit le-am plâns ce nu au vrut sau pur și simplu vorba lui anton am scris cu metafore ceva fără metafore sau invers asculta-voi și pe aceia și pe ceilalți și pe mine din când în când o pastila mai trece o crampă mai un fenilbutazon zicea felix e un unguent la facerea lumii să nu mai scârțâie nimic din balamale să nu se-audă decât vântul cu-vântul oricum e prea târziu pentru un bolnav incurabil niscaiva stele pot să-i prelungească cel mult o iluzie două dar nu lumea nu rămâne decat o poezie două în urma lui praful de pe silabe și eventual doar eventual câte o gașcă de puncte puncte la stomac să digere ce-a mai rămas nespus
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate