Aș vrea să pot să-ți spun că sub privirea ta mă simt o zeiță, că doar sub zîmbetul tău înfloresc. Ar fi ușor, însă găsesc motive să te caut doar atunci cînd nu mai cred în tine.

Mă uit la cei din jurul meu și văd cum se uită și ei gol la mine iar atunci mă gîndesc ce priviri neputincioase au oamenii, cum nu știu ce strigăte mor în spatele unui zîmbet, ce gînduri pătimașe se ascund sub conversații de complezență…

Te-am iubit cînd le vorbeam despre nimicuri și-mi simțeam sufletul cum pulsa dureros sub platoșa trupului meu ce se mișca lin, indiferent. Mi-ai aparut zgîrcit sub cîteva chipuri, mîinile tale înfiorate mi-au invadat trupul de nepermis de puține ori, ți-am adormit fericită doar cîteva clipe in brațe, gîndindu-mă că aș putea să mor așa și n-ar fi păcat...

Sînt tot ce poate fi mai banal la o femeie și totuși am ridicat statui din gîndurile către tine. Mă plimb pe străzi ca orice om, făra țintă… Mă-nving clipele, fără să stiu alerg și asud catre idealuri ce-mi par greu de atins și obosesc de fapt cautîndu-te, mă odihnesc puțin cînd te găsesc, trăiesc doar atunci cînd te doresc cu disperare. Viața curge firesc doar în închipuirea în care nimic nu mai există în afară de noi. Mă doare din cînd în cînd gîndul ce-mi fuge către femeile pe care le-ai iubit și-atunci iți șterg din minte tot ce nu sînt eu. Sînt trup doar în brațele tale, numai atunci am un rost. Aș arunca bucuroasă toate zilele în care respir pentru noaptea-n care mor sub buzele tale.

Oare de ce se risipește atîta timp fără să știu de tine ? Vii și pleci din viața mea cu un firesc pe care n-am ajuns să-l înțeleg, adorm jurînd credință veșnică gîndului că mă voi stinge îmbrățișîndu-te și-apoi iar te uit sau mă uiți, iar te urăsc sau nu mă mai vrei, iar mă resemnez sau nici nu ajungi să mă cunoști…
Ai avut de-atîtea ori un nume și-am plîns apoi în urma ta sau m-ai strigat fără să te aud.
Și nu-ți spun toate astea pentru că am obosit. Te iubesc dinainte de a ma naște și am crescut iubindu-te fără să știu chiar cine sînt. Cred cu tarie că m-am născut doar pentru a te iubi și tot ce-am trăit pînă la tine, toată zbaterea, toată minciuna, toate izbînzile și toate căderile, mi-au fost date să nu mă plictisesc așteptîndu-te…Sînt femeia ta și numai tu, o dată, sau de mii de ori, ești destinul meu.