m-am cam săturat să scriu despre tine dana banu
m-am trezit astăzi nemaiubindu-te
cum au trecut 20 de ani între coperți de plastic
jap jap două palme peste obrazul tău neridat
de ce nu îți iei tu mai bine pălăria pariziană cu voaletă mov
primită în dar de la pictorul
care atât de mult te-a iubit desenat recitat
ieși până în oraș la plimbare
și nu te mai întoarce

în dimineața asta am să dau de mâncare la porumbei
am să mă uit iar la femeia visurilor
(înnebunesc de fiecare dată când îl văd pe Condurache murind sub ochiul lui Pița)
n-am să mai fumez nu
îmi voi spune aprinzându-mi iar un muratti cu filtru
n-am să te mai iubesc nu
îmi voi spune privindu-mă în oglinda venețiană
în dimineața asta am să trag jaluzelele
am să-mi termin capitolul XVII al romanului
o voi ucide iar pe magda-lena până mâine
apoi târziu înspre seară
voi trece iar prin gândul Lui
râzând

în dimineața asta elian a murit

vom face alta mâine spre seară
alta mai albă și mai bizară