Asculta! Auzi vantul? Il simti? Imi flutura parul si ma face sa ma simt libera...Stai! Imi sopteste. Imi spune sa fug, imi spune sa visez iar, imi spune ca pot fi iar Prometeu, imi spune ca pot din nou sa iubesc, ca i-a spus cineva ca trebuie sa cresc, ca poti visa chiar de esti mare si ca undeva, acolo...ma asteapta cineva. ma roaga sa-l caut, ma roaga sa zbor spre el purtata de vant, sa ma arunc in prapastie calauzita de noul vestitor, caci el va fi jos ca sa ma prinda.Dar,stai;teama din mine naste furtuni: daca el n-o sa ma prinda? daca el n-o sa ma astepte?...Ploua si vantul nu mai e prietenul meu. Arunca picaturile de ploaie spre mine si urla! Imi spune ca mereu mi-a fost teama,imi spune ca am pierdut totul din cauza ca mi-a fost frica sa simt. Tipa la mine si-mi spune ca tu nu m-ai iubit si ca nici EL nu o va face si nimeni altul,deoarece...mie mi-e frica, deoarece sunt un tiran ce ucide dragostea cu o privire prea rece! Imi spune ca am murit, ca oamenii ce nu mai simt...sunt morti! Incerc sa-i spun ca nu-i asa, ca am iubit si inca mai iubesc, ca nicicand teama nu mi-a fost...si vantul...urla la mine de parca as fi intr-o sala de judecata, asteptand ca el sa-mi dea sentinta la moarte..."Minti!!!"
Sunt culcata la pamant si el inca mai sufla asupra mea...Se mai potoleste, ma ajuta sa ma ridic, imi spune ca mai am o sansa, ca e doar o condamnare la inchisoare si cativa ani...trec repede; ca o sa mai adie din cand in cand prin celula mea pustie pana cand va veni un judecator mai bland sa ma elibereze...poate va fi Soarele.