Plimbă-te cu barca
pe fruntea liniștii mele.

Degete otrăvite
scurmă nisipul
ca niște conchistadori muribunzi.

Trăiește-ți departele
de care am rămas închegat.

Mi-e greu să cred
că nici măcar n-ai încercat
să-mi seci atriile și ventriculele,
evaporându-mi sângele.

Am o inimă de aramă
-adevărat taur al lui Phalaris-
care de-abia-și așteaptă
supliciul încingerii cu presupuneri neconfirmate
dar nu sfârâie decât parțial.

Mi-e ciudă că nu s-au produs decât
nesemnificative pseudo catastrofe;
sadismul tribulațiilor amplificate
a fost stins de la sine.

Liniștea mea
a rămas
cu fruntea nebrăzdată permanent.