Dacă citești aceste rânduri înseamnă că te-am visat. Ești un visător ca și mine și m-ai visat și tu. Trecând anii, ai așteptat să găsești un răspuns al vieții și te-ai uitat la stelele cunoașterii…nici un răspuns. Cerul te cunoaște deja. Te-a văzut prima oară într-o seară purpurie de vară sorbindu-i stelele. Într-o zi (știi tu care), ai încercat să te urci la ele și să te arunci în gol crezând că stelele se vor îndura de tine și-ți vor spune de ce pleacă și vin iar. Păcat…ele nu te-au ascultat. Te-au părăsit și te-au lăsat să cazi fără vreun răspuns și fără să te prindă în pânzele lor de păianjen. Þi-au sucit mințile și te-au făcut să cazi în vis și să te pierzi în el. De aceea m-am trezit eu în acest miez de noapte purpuriu și ți-am scris această scrisoare absurdă. Bună dimineața! Știu că ești buimăcit după un somn greoi și zvârcolit.