***
nu-mi amintesc de vagoanele de clasa 3-a
bate vântul prin amintirile mele. doar "daradaica" de Dorohoi mi-o amintesc și staționările prin gările plictisite de aburul locomotivelor, iar aburii cafelei nu se simțeau
și o Eva după graviditate mergând să-și vadă celălalt copil, la socrii
fiind pe ultimii metri pentru Examenul de Stat la Constructii.
4 ore dus ...4 ore întors... într-o zi de duminică ploioasă!

13.09.06

ma pisezi la cap cu dinții tăi artificiali
jonglezi cu viața altuia îmbracând-o pe cap
ca pe o rochie sfărtecată de vânt
te urci pe măslin și-ți fâlfâi gambela războinică
uitandu-ți steaua
hai iubeste-te îți zici
remușcări tardive
spălăm dinții crocodilului cu săpun cu clăbuci
cucu, acuși ne înghite, cucu cucu știuc!

*
buldozerul meu zice ca n-ai nici o șansă
cu cât ești mai vesel în public
cu atât te scufunzi în neliniști

*
pantofii mei cei mov
i-am vopsit în alb
mereu obsesia Lunii
pâna si nepotul o observă
la plecarea din
casa mea, sonata lunii
în amintire
și daradaca de Dorohoi
patru ore dus patru ore întors
să-mi văd copilul de la socrii
diploma de inginer aștepta pe masă
când tu de gândeai, poate, la fecioare
eu așteptam cel de-al doilea copil...

patru ore dus patru ore întors
muzica molcomă și adormitoare
într-o singură zi de Shabat.

aici, la noi e mai simplu...
armata te manâncă, fată sau băiat
în logaritmii zăpăcelii


2.12.2006


nu păstrez pozele de la cei care vreau să-i visez
cum capată contur
se evaporă din memoria mea ...
chipul lor nu-mi mai spune nimic
nici măcar tandrețea pardoselei ațipind ...

13.12.06



pe undeva seamană cu Zidul Plângerii
zidul acela...
crăpăturile pline de bilețele
în fiecare zi măturătorii aruncă mii de bilete
fiecare îsi pune sufletul în bilet
iar Dumnezeu citește citește
se pare că, la tine ruga e s-o revezi, e prima dragoste
am să transmit biletul la Ierusalim
acum se folosește și legatura internetică
Dumnezeu primeste e-mail-uri direct!

&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Improvizație pe o coardă



mă leg la cap zilnic

îmi caut pantofii cu fundițe

și-mi împletesc părul cu carunte amintiri

de dimineață îmi desfid planurile de Șabaton*

și mă urc în caleașca frivolă

de lângă ștrandul înghețat

câțiva patinatori îmi trec prin vis

uitând de vaporul parcat ieri în fața casei

*

visceral te-nțeleg

patosul de a hiberna printre lucrurile chiverniselii

se exfoliază

rădăcinile se usucă în forme impecabile

Mozart îmi îmbălsămează tăcerea

mi se împăinjenesc ochii

rastalmacirilor. Can Can la Moulen Rouge

în oglindă Narcis își pune peruca.

*



ai talentul de a profana mormintele închipuirii

de a te razbuna pe lanternele care nu se aprind

cortinele brocate-ți desfigurează apogeul

cauți scările portocalii

proiectate-n soarele arțăgos

piruiete degeaba

vax de ghindă împăiat în pungi de nailon

greu e să găsești cuvintele frumoase

și patlăgele roșii în papucii galbeni. pompoane

turcești.

mai ales legatura cu Dracula



*

încerc să prind firul evidenței

te plimbi pe coclaurile picturii

fără să văd hălăduiești singur

Dona Alba își pune cercelul perlă

și remarcă

nici măcar inspirația poemului încotoșmănat

nu o cuprinde în scenariul actual.

mereu cu ochii pe tine

în tunelul timpului

prin muzee.

m-ai uitat pe scari



*



mă ia cu frig canonul piciorului de fier

piratul cu mâna cârlig mă zgârâe pe acordul mutual

strâng pletele iubirii încărunțite

și-ți împing caruciorul spre cascadă.

un fir nupțial mă imbie

*

tinzi mereu să iei femeia altuia.

iubești-în fapt- să fii amantul secret

al oricarui femei!

iubești trădarea echivalentă cu un pantof de piele

ușor de încălțat ...

nu mă plictisesc în jocul cuvintelor numai joi

pentru că

lumina bate spre sfârșitul săptămânii

îndestulat cu varză murată.

clipele mi le măsor totuși

cu rima imperfectă, muzica numai eu o simt .

bați pasul pe loc ca un soldat fară bocanci

și mai speri în ratarea mea dragalașă

din salsa modulată cu tine

prinsă ca o agrafă

de cravată.

doar să poți mărșălui fericit pe străzile Parisului.

extaziat de tine!









Șabaton-în ivirit:*

un an întrerupere în muncă





*

exagerezi mai tot timpul

pisica trebuie trasă la raspundere

duetul- duel nu se răsvrânge asupra publicului

care-i bont si ursuz si n u-telege

improvizația pe o coardă

flexibilă , tomastică în flageoletul excitant

ciocârlia mea minusculă

chiar dacă funicularul trece prin tunelul tău

de stalactite

și vioara mi s-a dezacordat

dar, cum ți-am spus

fericirea începe după ușa masivă

cea zăvorâtă

*



rolul meu e probabil scurt

amăgirea fericirii împrumutate.

chițibușuri de om nesatisfăcut de incerte chemări, defulare?

labirintul cobaiului în căutare de mărunte artificii

zaharul inhibiției. curcubeul infiat.

lasa-mă să-ți picur balsamul meu

să te simți într-adevăr ca un fruct care va pârgui



precum o rodie echilibrată de o bizară dăruire

din palmele mele sociale.

calendarul trebuie rupt

sa nu n e amintească de trecerea timpului

și masca pe care o purtăm zilnic

impregnată deja și fără scăpare

de a o mutila în bine?

rolul artistei va fi abisal

ea va înmărmuri publicul

surdina va aplana sunetul declanșat al alarmei

mereu explozia rachetei va stinge simțămintele



fiecare pe ghemotocul său de fericire va piere.

de ce te amăgești că vei putea fugi de toate astea?

ți-am citi în palmă

chiromanția poemului te mai poate salva

daca mai ai rabdare; la mine e cam pe sfârșite.

fireasca acceptare. mă roade un vierme pe dinlauntru.

chitibușarii vor zice ca bocesc degeaba. traumele

sapă adânc.



pot –din în când-

să-mi ridic ochii spre tine

daruindu-ți rodia energiei.

nu e bine să mă uit în oglindă

te zăresc mereu în suflet.


*

Vibrez ca o harpă din Cetatea lui David

Hranindu-mă cu adieri de vânt și cuvinte

Eu pot trezi dirijorul amorțit

Chiar dacă în actul final el cade de oboseală

Artista se retrage în spatele cortinei

Dregându-și vocea cu un ou crud

Nu poate răspunde la afecțiunea publicului

Clarviziunea ucide din fașă aberațiile registrului

orgi sinistre

Baletul bărbaților dechizați e de prost gust

Sunt rași prin locurile bărbăției. stupizi

Fixînd mereu arcușul meu. dezechilibrat

de distonanțele efemere

dansul săbiilor parcurge mereu același cerc de foc

un Maghen David luminează în noapte ca o făclie

boala ta -așa zisă "incurabilă"

e o fațadă de dezertor!

refă-te dirijor amorțit din cercul de foc!



*

Inexorabil lucrurile sunt mereu spuse

mereu scrise cu altă dicție, altă caligrafie de

litere binome

de pe perna amintirii. inițiale , bicepși, rugăciuni

de iubire.

la fel si scenariile filmelor sunt-în fapt- o

repetiție

cu alte decoruri de mucava

alte mașinuțe distruse pe calculator,

alte explozii de galaxii nefinisate

din gaura neagră a triunghiului absorbant.

de vezi chipul meu arzând on line în oglinda virtuală

e , pentru că vrei să te autodistrugi

focarul răului e clima noastră

mizerabilă și menopauza

femeii cu părul carunt!

se poate dezvolta tema abținerii. și eu!
*

Da, albul e complementar cu mine, imaculata …

Bal mascat cu Amelii care caută iarba răului

De sub pietrele criminalilor de inimi

Când nu e prea târziu pentru descântec.

Prefăcuții-s tot mai mulți

Sub chipul tău ingenuu

Îmi tragi clapa mereu, subterfugii

Care ascund-în fapt –neputința, golul tău nemăsurat

Permutările combinatorii într-un determinant spațial

Cum ți-am zis cuibul de păsări , curbura spațiului meu

Nu t e cuprinde.

Sunt balsamul de pe ochiul tău stâng

Sunt pupila ta într-o zi de marți

Bal mascat bal mascat

Nu tuși că-ți va sări masca …

*


Pomul cunoașterii presupune să învăț să mă cațăr

înainte de abandon

Câtă tristețe-i în tine!

Câtă risipă s-a acumulat în viroza neagră a lamentărilor

Pătrund în ea să te trag înapoi

Nu mai e loc de Eve perfect pictate, imitații de instrumente

Ce nu–mi cântă pe struna firavă

Nu mai e loc de sincope și cafele surogat

Nervozitatea a pus stăpânire pe mine

Sătulă de ( ne)afecțiunea celorlalți - o port ca o povară

*

de dimineața vreau să-ți impresionez

ochiul bolnav

să-ți dau picăturile de ploaie ale cuvintelor

să mișc îin zig zag cuvintele lacrimogene

sa-ți simt pulsul firav al îngemânării poetice

în fond nu ai nevoie de mine

absența ta o măsor cu basmele citite prin școală și filmele mute

ochiul bolnav nu-ți înghite și vocea

dar le-ai asimilat?

în definitiv nu-ți dorești protecția cuiva

ci susurul apei de izvor

nu pot să-i țin locul. Renunt!

bianca marcovici

17.01.07


luati de val nu ne mai citim
decât cu întârziere aventurile clipei.
luați de val uitam pâna și de
aprinderea lumânărilor
dar mai e înca timp.
luați de val nu ne mai privim
în ochi
ca și cum
tot mereu ne-am uita ochelarii
pe masă .
luați de val ne ascundem în noi
cuibărindu-ne
pur și simplu

invalizi
*Nici mie nu mi-e dor! Dupa 80 am ajuns la ratia de mancare de 1200
de calorii pe luna! Am prins si grevele nocturne ale studentilor din
Iasi ramasi fara lumina, fara caldura, in camine. Mergeau cu
lumanarile pe str.Gh.Dumitrov, tacuti si dispretati.Se auzea numai
scartiitul bocancilor in nameti! Pe fetele mele le-am inscris la
cantina de la Comunitate.Veneau cu doua bucatele de zgarci in
sufertase, mancare pe care si cainele meu o refuza! Odata pe
saptamana aveam apa calda, 2 ore si atunci trebuia sa-mi spal familia
si , mai ales albiturile!
Soacra mea care a locuit la mine 17 ani ma indemna mereu sa caut de
mincare. Ajunsesem sa stau la cozi pina la 3 ore, pentru ceva
mancare! La Carne se gaseau doar picioare de porc atarnate!
Totusi in 1996 m-am intors.Lanasarea mea de carte de la Convorbiri
Literare si premiul acordat pentru poezie mi-a mai sters trauma
intoarcerii acasa!
21-03-07

*
dom. dr.vreau si eu sfat:
dupa cazatura mea cu capul de asfalt, am fost afectata pe partea
stanga a capului, ceva din echilibru, vorbire si altele. 2 ani au
primat ametelile. nu am putut sa ma scol din pat fara sa ma simt
gravida in luna a-3 a:)
acum e totul perfect, vorba vine, dupa ce dr. a descoperit ca, prin
cadere mi-au sarit pietrcelile din vestibulul interior al urechii.
mi-a facut o miscare brusca, m-a aruncat( are ce rade Hanny) si ,
cica mi le-a pus la loc, recuperindu-ma, in fine dupa razboi , cand
zgomotul sirenelor si a katiuselor mi-a facut mintea valvoi...mai am
sekele care revin. ce sa fac, cind imi revin?

16/04/07


*
ficțiunile poetului sunt doar o acoperire
pentru un ochi neformat,
pentru credulele virtuale!
***

exchibitioniștii se laudă că pot avea orice femeie.

o pândește de după un copac sau virtual …
cănd ea a disparut din unghiul de vedere
EL se autoamagește într-un nou experiment.
poliția îl prinde și-l îmbracă.
goliciunea lui scheletică e evidentă, hilară!

rămâne
gustul amar al femeii

nu poate schimba cu nimic
dar cu nimic scena violului!
cu nici o iertare …

așa cum morților nu le poti cere iertare
dacă le-ai pângarit amintirea.

20/08/07
octombrie, 2007

poeții buni fug de raspundere
o iau pe coclauri, reversul medaliei e doar o metaforă
se hlizesc în vitrinile magazinelor din Europa
își văd masca , hologramă
cinetică
se retrag încet încet
căutându-și umbra
și mestecă gumă de mestecat fară întrerupere
la concertul de jazz de pe strada principală
doar fântânile le cresc în palmă și intuiția
culorilor supersonice
ale avionului decolat de pe acoperișul lui Gaudi
privesc la omul de lângă ei cu stupoare

Iar „inorogul cu picioarele legate”
Își curăță aripile, se ridică totuși de la sol!
Nu-și aminesc
dacă au plecat împreună.



bianca marcovici