agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-15 | |
WC-ul de la Manastirea Raraului
- impresii de pelerinaj Lucrul care te impresioneaza de la prima aruncatura de ochi la manastirea Raraului este WC-ul. Cladit cu temeincie dupa cele mai indraznete arcuiri peste timp ale ipostasului spiritual, WC-ul de la manastirea Raraului se constituie intr-o roata Telurica de foc, o temelie cosmologica vibrand de pioasa meditatie asupra lumii noi. Aruncat ca de o mana nevazuta peste o gigantesca prapastie, WC-ul de la manastirea Raraului impresioneaza, mai inainte de toate, prin dimensiuni. Drumul spre cuibul semet al arcadelor de lemn si piatra este abrupt si piezis, simbolizand triumfalism si solemnitate. Dar groapa WC-ului de la manastirea Raraului este un adevarat abis. Sa ne gandim, intr-o strafulgerare divina a mintii, cata materie prima de cea mai buna calitate nu inghite, zilnic, aceasta imensa groapa. Cate 74 de milioane de barili de petrol, pe zi, nu trec, prin pronia divina, mai intai, prin rugaciunile monahilor manastirii, apoi, prin bucatele lor de pe masa, pentru ca, in cele din urma, ca o imensa usurare universala, sa nu ajunga, din intestinele lor subtiri, groase, anusuri, direct in aceasta groapa. Lucrul care m-a uimit, in primul rand, la acest WC-u, a fost spiritul de prevedere al arhitectilor universului, atenta dimensionare a gropii WC-ului, in care sa incapa, peste milenii, nu numai titeiul intregului Pamant, nu numai marile si oceanele lui, nu numai aerul, ci – la nivel Galactic – tot ceea ce intra pe gura acestor inutili rugatori, si le iese prin fund. Ma rog, si prin fata. Marele Arhitect al Universului, care si-a dat binecuvantarea la sfintirea acestui magnific lacas, Creatorul tuturor viselor, are o hoarda de aur, o nastrapa de marfa, de sfinti geniali: privind prin gaurile – eu am privit printr-o singura gaura, cea pe care o ocupam – WC-ului de la Manastirea Raraului, realizezi, intr-o singura clipita de ochi, si zadarnicia, si nemernicia postului crestinesc. Caci cu cat mai avan postesti, cu atat haznaua WC-ului de la Manastirea Raraului se umple mai anevoie. Dar cum sa ne facem o grija, macar, ca un lucru fara fund, precum groapa WC-ului de la manastirea Rarau, sa se umple vreodata cu resursele de materii prime si energie ale Universului, cand groapa Wc-ului de la manastirea Raraului nu are limite, macar imaginate? Credinta moderna declama: consuma (si gandeste) fara limite, sau cu limitele cat groapa Wc-ului de la manastirea Raraului, adica – infinite. Tragem atunci concluzia ca Dumnezeu si calugarii lui cei mai nemernici de la WC-ul de la manastirea Raraului consuma resursele de energie si materii prime ale Pamantului si intregului Univers, dovada – chiar groapa fara fund a WC-ului de la manastirea Raraului – in timp ce restul omenirii, conform legilor liberei concurente, si credintei de piata, ramane sa se multumeasca doar cu libertatea – oferta paradisiacă și a dracului - si democratia – adica libera alegere a Idolului care promite cel mai mare consum, si mai si face cat si ce poate, pentru aceasta. Ce sa va mai spun despre divin inspirata amenajare si decoratiune interioara, stocaturi, furnituri, gresii si faiante, marmure de Carrara, si cornul abundentei de pietre – pretioase, care desavarsesc chiuvetele si scaunele cu totul si cu totul de aur ale Wc-ului de la manastirea Raraului. Este drept, Wc-ul de la manstirea Raraului nu beneficiaza inca de o Autostrada a Soarelui, care sa ii puna in valoare contributia hotaratoare la mersul culturii si civilizatiei umane, de la Origini, si pana la Renastere, cel putin. Dar nu ne indoim ca prin rugaciunile ecumenice ale Rugatorilor Universului Wc-ul de la Manastirea Raraului va avea parte de o Autostrada a Invierii. Macar atata timp cat se mai poate trage, inca, apa. 15 septembrie 2006
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate