cineva care să mă facă să simt
arsura care pornește din inimă și
se întinde lent spre sediul tuturor iluziilor
din care ne reculegem după fiecare răsărit
nu există

e prea mult spus activitate
când lucrul cu neoanele aprinse
se desfășoară conform programului
lumina rece și aproape tăcută
a copiatoarelor din sala de ședințe
nu dezvăluie mai mult din blândețea
trupului tău scăldat de apele violete ale
amurgului

ziua de lucru odată încheiată
zgomotul de tors de pisică al computerului
și inexplicabila mulare a aerului pe formele
mai degrabă perfecte decât sferice, diafane
îmi fac drumul către casă o plimbare printr-o
ploaie torențială în mijlocul unei zile toride