Gând de toamna abisală
Saltă magic, într-o doară
A căzut o frunză-n vis
Am crezut că-i glumă
Până când m-am deșteptat
Și-am văzut copacii goi
Nuzi, timizi și zăpăciți
Prea uscați și tristi de dor
D-un sărut aprins c-o rază
Două, trei sau mii
Dor de-o mângâiere caldă
A iubitei Iulii
Dor de-o haină verde-n spate
Și de-un gâdilat in talpă
Firicele lungi de iarbă
Rouă rece, limpede
O iubire dulce-amară
Sub coroana florilor
Gând de toamnă abisală
Joc satiric într-o seară
Glumă mult prea serioasă
Vine toamna.....