Daca dragostea ta nu are speranta sa fie impartasita, trebuie s-o pastrezi in tacere. Ea poate sa mocneasca in tine, daca e liniste. Caci ea creeaza o directie in lume, si orice directie care-ti permite sa te apropii, sa te indepartezi, sa intri, sa iesi, sa gasesti, sa pierzi, te inalta. Caci tu esti cel ce trebuie sa traiasca. Dar nu exista viata daca nici un zeu n-a creat pentru tine linii de forta.
Daca dragostea ta nu este impartasita si devine implorare zadarnica pentru o rasplata a fidelitatii tale, si daca nu ai forta sufleteasca de a pastra tacere, atunci, daca exista vreun medic, mergi la el sa te vindece. Caci nu trebuie sa confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roaga este frumoasa, dar cea care implora este a unei slugi.
Daca dragostea ta se loveste de absolutul lucrurilor, ca de pilda exilul sau zidul de netrecut al unei manastiri, multumeste Domnului daca aceea pe care o iubesti te iubeste si ea, desi este, in aparenta, surda si oarba. Caci exista, pentru tine, lumina aprinsa in lume. Putin conteaza ca nu te poti folosi de ea. Caci cel ce moare in desert, desi moare, este bogat cu casa sa indepartata.
Daca voi cladi suflete mari si il voi alege pe cel mai perfect dintre ele pentru a-l inchide in zidurile tacerii, vei spune ca nimeni nu va primi nimic de la el. Si, totusi, el innobileaza intregul imperiu. Oricine trece in departare se prosterneaza. Si, astfel, iau nastere semnele si miracolele.
Daca exista dragoste pentru tine, desi inutila, si dragoste din partea ta in schimb, vei pasi in lumina. Caci doar ruga careia tacerea ii este raspuns e grandioasa, atunci cind divinitatea exista.
Iar daca dragostea ta e impartasita si brate se deschid pentru tine, roaga-te ca aceasta dragoste sa fie salvata de la putreziciune, caci ma tem pentru inimile prea fericite.


Antoine de Saint-Exupery - "Citadela"