|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Poem autist personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marinescu Victor [Lican Tropp ]
2006-09-28
| |
în trăirile voastre cerul este înalt drept
ce dacă al meu este scurt
și pe alocuri stă în glezne
m-am săturat să-mi spuneți copile
vreau să cresc în felul meu
să urlu când mă plictisesc semnele știu
știu vorbiți dar doar atât
și degeaba
m-am săturat să vă ascund dracii
noaptea să-i țip în mine și să-i număr
pe șosetele albe din doi in doi
cârpiți cu smoală
și timpul a obosit
stă în voi picior peste picior
vă fumează
trece doar ca o moarte când se plictisește
de cerul înalt drept
eu am cerul meu
din el ieșiți voi ca niște numere
1
2
3
4
5
6
șasesuteșaizecișișase
de șosete albe
cărpite
|
|
|
|