1. De unde știi că toate lucrurile care ți se întamplă nu fac parte dintr-o stare de nebunie?

:) O astfel de întrebare răsare în mintea celui care se apropie de stare, dar are îndoieli in ceea ce o privește.
Neputându-și accepta dumnezeirea, acel cineva nu poate să nu se îndoiască de manifestarea dumnezeirii acceptată de alții.

Odată ce cunoști dumnezeirea manifestată în tine, o poți vedea și în ceilalți. Eurile lor o pot accepta sau nu, dar ea se manifestă independent de acceptarea egoului.

Nebunia?
:) Există o graniță foarte subțire între nebunie și
iluminare. Diferența constă în faptul că în nebunie punctul de asamblare al percepției nu se mută la comandă, ci sare singur de colo colo, fără nici un control, asamblând
realități iluzorii și inconstante. În celălalt caz, indiferent de aparența manifestată, percepția și manifestarea sunt asamblate la alegere. Este diferența între a fi stăpanul minții sau sclavul ei.
Aceasta catalogare (nebunie sau lipsa ei) are sens doar pentru propria persoana, nu și pentru celelalte. Cei ce au trecut dincolo de catalogări recunosc cu ușurință diferența.

Pe de altă parte, dacă nu te consideri "foarte normal" nu poți acuza pe nimeni de lipsa normalității. În schimb dacă te consideri normal doar într-o anumită ipostază, ai
bătut normalitatea în cuie și astfel se va naște lipsa normalității (în viziunea eului tau) ori de câte ori realitatea diferă de imaginea ta eronată despre normalitate.

"De unde știi ca toate lucrurile care ți se întamplă nu fac parte dintr-o stare de nebunie?"

De unde știi când îți este foame? Poate cineva să-ți spună că te înșeli? Poate. Dar poate ști mai bine decât tine? Poate să-ți spună că ești nebun? Că ți se pare? Poate. Dar ce relevanță are pentru starea ta de foame? Ea există. Pur și simplu asa SIMÞI.

Ceea ce cauți tu în exterior este confirmarea faptului că starea despre care vorbesc există, este eutentică și poate fi atinsă. Confirmarea acestui fapt este chiar renunțarea la îndoiala că starea există, ori acest lucru nu depinde de exterior (de confirmarea mea, a maestrului, a preoților sau a vre-unui guru, clarvaăzator, etc..), ci
se face în interior, în ființă.

Mulțumim pentru întrebare, mulți dintre cititori o vor găsi binevenită. Nu trebuie să existe neclarități în privința căilor spirituale pe care le urmăm. Cereți să vi se clarifice lucrurile, nu lăsați frica de a părea ridicoli sau de a greși sa vă reducă la tăcere.

2. Daca de fapt totul e un haos și nu manifestarea acelui unic?

Complici lucrurile. Ele sunt simple, sunt așa cum sunt.
Egoul le împarte ca o prismă, astfel din una ies două, din două patru... și separațiile și catalogările nu mai încetează. Atunci apar contradicțiile pentru că un Ego vede manifestarea din direcția lui, iar altul din altă direcție si Egoul nu poate vedea ansamblul, nu poate vedea că opiniile sale sunt despre aceeași stare și că tot ceea ce diferă este opinia, exprimarea stării, nu și starea în esență.

Deci, nu este necesar sa facem împărțirea in "haos" și "manifestarea celui unic", pentru că nu există separație în manifestarea unicului.

"Acelui unic" din întrebare este o formulare greșită, pentru că întrebarea lasă să se presupună și alți unici. Cum ar putea fi alți unici dacă unic înseamnă unul singur?

Eu vorbesc despre întreg, despre unitate, despre manifestarea însăși, indiferent cum alegi să o numești, ori acea manifestare este una singură, chiar dacă atâtea religii îi spun în atatea feluri și îi dau atâtea chipuri, pentru că tot ce se manifestă este chiar exprimarea manifestării oglindită în percepția eului.

Am ALES să-i spun "cel unic" în acest caz. Altă dată denumirea manifestată a fost "preaiubitoare întregime", dar simplu îi poți spune, IUBIRE, ADEVÃR, sau cum vrei tu. Indiferent cum îi vei spune, trecut prin Ego, va rezulta ceva opus, lipsit de unicitate (separat,divers), lipsit de iubire sau de adevăr. Renunțând la catalogarea egotică, te apropii de înțelegerea adevărului inexprimabil.

Deci, tu poți să-i spui haos, daca haos este ceea ce simți. Eu simt iubire manifestată în ceea ce pare a fi acest corp și așa aleg să-i spun.

:) Ceea ce vreau să subliniez este că nu contează cum îi spui... Bucura-te de manifestare.

3. De ce nu ai îndoieli?

Din nou întrebarea aparține egoului. Doar egoul are, doar egoul poseda...EU! AL MEU!
Nu am nimic, cum aș putea avea îndoieli? Mă bucur de tot fără să posed nimic, astfel nu este nimeni aici care să aibă ceva, nici măcar indoieli.

Când nu știi, esti nevoit să presupui, să crezi. Atunci pot apărea îndoieli. Când știi, nu mai e nevoie să crezi, să presupui. Dacă nu mai există "încredere", nu mai există nici "îndoială". Există doar manifestarea însăși, fără de catalogare.

Îndoiala este unul dintre cei mai înverșunați "inamici" ai căutătorului spiritual. Ea se naște din frică și nesiguranță și naște frică și nesiguranță. Se infiltrează în mintea căutătorului și se răspândește ca o molimă.

Odată ce căutătorul se abamdonează cinstit și deschis cunoașterii,iubirii, adevărului, îndoiala se evaporă. Cu cât abandonul este mai adânc și mai sincer, cu atât pălește îndoiala. La sfârșit, abandonul este total, nu mai este deloc îndoială. Căutatorul a găsit. Căutarea a încetat. Totul este așa cum trebuie sa fie.

Dacă există îndoieli, ele dispar prin acceptarea lor ca manifestare a voinței divine.

Fie ca voi toți să conviețuiți în pace și armonie, să vă acceptați așa cum sunteți, pe voi și întreaga manifestare.
Fie ca toate ființele să fie fericite!

Cu drag,
Flaviu Rizeanu
manifestarea Hyperion Felix Crist cel făr' de nume
prin voia Preaiubitoarei Intregimi

Mai jos puteți citi e-mailul care a declanșat manifestarea acestui mesaj. Textul este redat așa cum a fost primit, necorectat și fără caractere românești, pentru a fi în conformitate cu originalul:
--------------------------
wondering_woman1@...
wrote on Wed, 27 Sep 2006 23:34:01 -0700 (PDT)
Subject: ?
To: [email protected]

de unde stii ca toate lucrurile care ti se intampla nu fac parte dintr-o stare de nebunie?

daca de fapt totul e un haos si nu manifestarea acelui unic?

de ce nu ai indoieli?

nu te supara, pur si simplu intreb.ceea ce ti se intampla e cu adevart interesant.
--------------------------

PS (pentru wondering_woman1):
cine-și acceptă cu sinceritate, în totalitate, fricile nu mai este sclavul dorințelor