Griji cenușii
peste gâturile copacilor
aduși in toamna vieții
de iubirile trecătoare
de mai,
de mai bine de o vară,
de mai bine de o viață,
fac cercuri ocolitoare
pe dupa iluziile amorezilor
ce le ingrașă cu vise pământul
și le otrăvesc rădăcinile
cu falsele promisiuni
pe care nu numai le-am auzit
dar le-am făcut și tu și eu...
și toti cei care ni s-au confesat
și prietenii, și parintii acestora,
și toti cunoscuții tuturor
cunoscuților nostri.
De aceea când imi spui
cât de mult mă iubești
nu pot sa nu mă gândesc
la marea pacăleală care stă
temelie la nașterea noastră.