am o viață liniștită
nu-i cu bani mulți, nici plătită
mă gândesc la mine
oare, asta este bine
e bine că-i liniștită

mă gândesc la tine
de vezi viață liniștită
te atrage, te convinge
ti-ar plăcea să-ți intre'n sânge
tu, contemporanul meu
fără ură sau credință’n Dumnezeu
ce’nțelegi prin viață bună

de-mi fac public un jurnal
și în fiecare zi scriu ce bine-mi este mie
n-am minuni, nici tragedie
cât de interesant poa’să pară
un jurnal făr de papară
făr de povești de ocară
cum s-atragă viața mea
indivizi ca dumneata
oameni, totuși, morți de spaimă
chinuiți ingrozitor
așteptând pe’unul din rai
să le spună că e bine și e totul minunat

până azi
nu s-a'ntâmplat

cum te-atrage măi vecine
dacă nu-i ceva de bine
văd adesea, din păcate
rau-i mai prezent în toate
alergăm toți dupa el
și deși deloc ne place
parcă îl chemăm încoace
este’n tot ce ne’nconjoară
și încet el ne omoară
are și el rolul lui
dar să-l pui pe primul plan
să-l prezinți, să-mbrobodești și mereu să-l pomenești
este sado-masochism, nu mai spun de’oportunism

minuni, ce le-asociezi cu-un bine
se întâmplă rar, sunt mici
răul nu poate domni, completează doar un bine
dar ne-atrage de minune-i, zici
parcă nu e rău

cum să fac, cum să conving oameni
pe care nu-i știu, nu-i cunosc și-s slabe șanse
ca, buni amici să îi descriu
cum să fac să creadă’n mine și în modul meu de viață tihnă
liniștită și deplină
făr de minuni, grozăvii, povești de’adormit copii

e chiar bine
'ți spun, vecine virtual
iar tu, cred, o știi prea bine.