agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-23 | |
mai am puțin de numărat câteva umbre în palma făcută ghioc te ridică spre tâmplă
drumul e lung orele-s lungi în octombrie nu pot să-ți scriu cresc prea repede temerile au gustul speranței iar speranța are gust de frică și totul e rece când deschid ușa dimineților mi-e mijlocul strâns în cercul acesta de fier m-ai lăsat grea de tine și-apoi ai fugit te văzusem fără pielea de porc așa cum ești curat și frumos și subțire nu mă temeam de nimic uitasem cuvintele lăsate blestem într-un buzunar o inimă care nu era a mea plecam în lume să-ți caut dezlegarea la viață povestea sau poate doar pe mine să mă caut în castele străine chipul tău răsărea brusc din câte-o oglindă buzele încăpățânate refuzau să mă rostească și se-ntorceau pe dos zilele trecând semnele că nu m-ai iertat pentru că te-am iubit gol le purtam în carne din ce în ce mai mari drumurile din ce în ce mai înguste zilele toate oglinzile sunt mincinoase toate oglinzile sunt mincinoase repetam rugăciunea de fiecare seară a călătorului doamne dumnezeul meu alege-mă de mine însămi dar domnul nu mă asculta creștea noaptea în uter până simțeam cum dă din picioare pe tine sub tâmplă încercam să te țin de mână alunecam deopotrivă greul de lut al cuvintelor de jur împrejur blestemul era atât de dens încât urca pe mine păianjen sensul de pânză al căutărilor prea multe gesturi pentru două mâini de femeie dimineața mă trezeau cu brumă pe buze tăcerile acum îmi iau bocceluța-n spinare bilete pentru două locuri și-o carte cu fluturi în pântec mersul lucrurilor sperând ultima întoarcere să trăiesc până la adânci bătrâneți deși mi-e teamă că pruncul nostru se va naște mort prea târziu daca ai ști cum în fiecare seară deschide cartea la aceeași poveste în care tu mă dezlegi te-ai îndura și-ai zâmbi și i-ai spune fiule bine ai venit pe lumea mamei tale dar nu știi mai am puțin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate