agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1290 .



Tractoristul
personale [ ]
partea I

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lican Tropp ]

2006-10-24  |     | 



Când ești copil și ieși în fața blocului în pantaloni scurți, prietenii te strigă Fleo. Realitatea mea a început într-o vară pe 2. Încă mai simt gustul cireșelor de mai din burta mamei. Poate că le purtam cercei, dar lumea mea era prea strâmtă să-mi mai aduc aminte ce-a fost înainte de lumină, doar gustul rămâne.
Iubeam benzile desenate și colecționam ca mulți alții revista Pif. Numele îl avea probabil de la cunoscutul serial Pif și Hercule. Doi tâmpiți pe care eu și fratele meu îi imitam cu o deosebită plăcere. Acum nu mai știu care era unul și care altul, dar la sfârșitul episodului ne alegeam cu plasturi pe frunte și râdeam fără griji.
Pe coperta din urmă mă regăseam alb cu buline negre și aveam o freză ciuntită, pe care și soarele o ura. Mă întindeam doar pe câte o pagina, dar era bine ca o aveam și pe asta. Mă chema Leo.
Ãsta era personajul meu preferat. Pentru el îmi vindeam penarul, stiloul și nu mă duceam la școală în chiloți. Și tot pentru el îmi umpleam dulapul cu Pif, iar cărțile de școală toate aruncate pe jos așteptau să fie deschise. Doar tălpile mele le mai îndoiau colțurile ca niște semne să știe că încă îmi mai sunt.
Prietenii m-au strigat Leo. Leo în sus, Leo în jos, până-ntr-o zi! A vrut unul să-mi zică ceva de fes, de poreclă, și a ieșit Fleo. Omului i-a plăcut și a insistat.
- Fleo! Fleo! Ce mișto!
- Să-i spună cineva ăstuia că nu-mi place…și atât mi-a trebuit.
Toți m-au strigat în cor, Fleoooooooo!
Așa mi-a rămas. Acum nu-mi mai aduc aminte amănunte, dar cam așa a fost. Oricum eram în fața blocului și-mi trăiam copilăria. Pe atunci nu știam că-i scurtă.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!