sărut mâna scumpă doamnă
azi ai ochii plini de toamnă
stai la masa mea nă/l/ucă
și-mi cânți cântece de ducă

ne privim față în față
parcă te cunosc de-o viață
nici nu știu de-i leac sau boală
frumusețea ta fatală

tu mă plângi printre suspine
eu mă simt străin în mine
parcă mi se stinge glasul
plânsul tău oprește ceasul

de la masa mea cărnoasă
voi pleca spre altă casă
voi fugi cât mai departe
că mi-s ochii plini de moarte