Câtă suferință, torturi de neimaginat, interogatorii, declarații ajustate nuanțat după situația solicitată de mulți din cei ale căror dosare sunt analizate acum, abia, de C.N.S.A.S., au avut de suportat, bietele femei, în regimul trecut, când după tratamentul aplicat de aceștia erau obligate în cele din urmă, să divulge numele persoanei care a încercat să-i provoace avortul, în sens contrar, fiind lăsate să sufere până la moarte.
A sosit și clipa instaurării democrației, liberalizarea avorturilor dar dezamăgirile celor care erau puse în fața luării de acum a deciziei de a-și păstra sau nu copilul pe care urmau să-l nască, au crescut substanțial grație iluziilor oferite de conducerile aleatorii ce s-au perindat, ciclic aș putea afirma ,la cârma unui stat deja secătuit de valorile spiritualo-morale, locul acestora fiind înlocuit de imboldul agonisirilor necontrolabile, abuzive, lipsite și de cea mai subțire pătură de bun-simț .
Fără a nu-și da seama însă, au avut totuși intuiția, de a lua unele măsuri de precauție, pentru a-i hipnotiza pe cei mulți, creduli într-o viață mai bună, cu diverse ,,firimituri’’, cum ar fi programul ,,Cornul și Laptele’’, asigurarea ,,venitului minim garantat’’ etc. dar ,,bomboana de pe colivă’’ este acordarea indemnizației creșterii copilului până la vârsta de doi ani.
Fenomenele cu potențial dezastruos asupra societății, nu vor întârzia să apară.
În cele mai fericite cazuri, până la această vârstă, copiii vor fi îngrijiți de părinții lor naturali, care cum necum, de unde au de unde nu au, fac în primul rând rostul de un cărucior, landou sau orice alt obiect capabil să le transporte pruncul, ca apoi să fie necesară înființarea unei noi meserii și anume acea de agent de circulație, care nu face altceva decât să coordoneze traficul de pe trotuare, pentru a fi evitate ambuteiajele de pietoni.
Până acum totul pare a decurge în mod normal, bani sunt suficienți, dacă e să luăm în calcul și mărirea cuantumului alocației de stat destul de consistent, încât pentru multe din mamele fericite tinde să devină o practică, sau mai bine-zis, o sursă sigură de venit financiar, cu singura condiție de a da naștere la cât mai mulți copii, dacă s-ar putea cu distanța de vârstă între ei de cel mult doi ani.
Se pune însă întrebarea sine-qua-non, în grija cui rămân acești copii ai căror părinți au dat de gustul banilor, pentru unii fiind un pot destul de consistent, având în vedere că până ,,să le pună Dumnezeu mâna în cap’’, abia dacă se descurcau cu indemnizațiile oferite de stat, bine-înțeles, mai ales pentru cei din zonele rurale, unde de regulă factorul poștal, se oprește cu tolba la cârciuma din sat, pentru a achita consumația celor ,,trudiți’’ de lene. Apoi cu ce-i mai rămâne, se deplasează, agale amețit de multe ori de aburii de alcool din acel mediu, chiar dacă este total respectuos față de decretul 400, ajungând în cele din urmă și la necăjiții ce-și iubesc cu adevărat odraslele, acesta fiind de altfel pentru majoritatea singura sursă de venit financiar.
Dar să revin și să pun punctul exact pe ,,i’’, adică, mai concis, să scot în relief, esența acestor extinderi de ,,trupe’’.Ce vor deveni aceste gingașe și total nevinovate făpturi?
Având în vedere că majoritatea dintre acești copii, vor avea în loc de părinții naturali, ,,părinți de schimb’’, bunici, unchi etc.sau alte rude mai apropiate sau mai îndepărtate, este ușor de dedus faptul că educația acordată acestora prezintă carențe de neremediat, deoarece nici una din aceste persoane nu este înzestrată cu răbdarea nativă a mamei și uneori a tatălui în a descoperi, pas cu pas lumea ce-i înconjoară, să alerge pentru a-i fi alinată durerea, cauzată de unele căzături, lovituri primite din partea unui frate sau soră mai mare etc., dar și mai importantă de luat în seamă este ocuparea băncii din clasă, iar acasă, rugând-o pe una dintre persoanele amintite mai sus să-l ajute la teme, aceasta să-i răspundă că n-are timp, răbdare sau pur și simplu nu înțelege ce i se cere ș.a.m.d.
Acest fenomen tinde să prolifereze ocupând mai multe direcții ce urmează a fi deviate de la sensul corect de străbatere, locul acestui adjectiv, fiind luat de cel al proliferării Răului cu toate manifestările sale având în vedere că majoritatea dintre aceste nevinovate, pentru început, ființe umane vor cădea în capcanele ispititoare ale Satanei, încât de la a minți, a fura, tâlhări și chiar a ucide nu este decât o chestiune de timp.

Iulian Nistor, Vaslui – 27.10.2006