fumez tot pachetul de tutun întinsă pe canapeaua orange adusă la zi ,la zi de dumincă;aș putea chiar să strâng probe pentru existența sufletului urmărind coloane subțiri de fum;dă-mi drumul din strânsoare trup!fără pielea transparentă a luminii camera de dumincă are măruntaiele scoase indecent, vai ziua asta nu putea fi niciodată mai bună ,tocmai când mă încumetam să ating pacea viscere țipând se înșiră podoabe timpului aferent unei acuplări cu întelegerea, sau era neînțelegerea care bătea clopotele duminicii;mai am o speranță la venirea serii, poate atunci voi ști cum trebuie râcâită coaja asta de oraș; statui galbene inlocuiesc soarele , firesc atunci să le adunăm de prin depozite și câte un cer