Cineva îmi respiră urletul. Cineva respiră. Urletul e tot mai ușor. Ca un fulg se așează pe umărul meu strălucitor.

Zdrobesc în palme o literă mare. Copiii se uită pe ascuns în căuș. Ce scrie ce scrie. Toți avem semnul în palme. Nu spune că mori, îmi strigă cineva. Eu nu spun, dar noaptea visez cu M. Nu știu cum.

Fiecare zi se măsoară în umbre. Mama suflă în flacără. Flacăra se stinge izbind întunericul. Absolut toți avem semnul. Suntem în singuranță aici la căpătâiul vieții. Avem grijă să nu ne înghită somnul ei.

Mă întorc pe cealaltă parte. E ca o sărbătoare. Lumina cade în stropi învăluindu-mi trupul în argint. Luna pare nebună. Face dragoste cu toate semnele noastre. Apoi ne naște din burta ei strălucitoare. Ne învață să iubim. Să fim lighioanele ei. Suntem.