îți dau târcoale numai să aflu omule că stai bine în pielea ta
că oasele-ți sunt la locul lor că încă umbli cu capul pe umeri
țanțoș cu aceleași mâini rupi din sălbăticia pădurii al cărei stăpân ești
așa cum rupeai când te urmam eu desculță pe spini
numai atât
că dacă m-ai fi întrebat ceva ți-aș fi spus că rup și eu sălbăticia pădurii mele
unde stăpână sunt
chiar cu palmele mele
însângerate
așa că omule fugi
fugi atât de repede ca să nu mai găsesc cumva urmele pașilor tăi
și să beau apă din ele