agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1256 .



Simplitatea rozului
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Torente ]

2002-06-30  |     | 



Am inceput sa scriu, poate pentru ca simt nevoia de a-mi citi gandurile, temerile, indoielile, necunoscutele sau poate pentru ca am descoperit eu, de curand, Dostoievski, mai demult, ca "iadul este puterea de nu mai putea iubi."
Totusi eu inca simt ca in mine si langa mine e mult Rai; Raiul, atat de nevazut de cei fara ochii mintii si-atat de nestrigat, ca orice lucru de bun simt, Raiul avand simplitatea rozului, estompat parca de rosul cel strident, atat de tentant, dar atat de amagitor.

Faptul ca vad ce vad cu un ochi nevazut, ma insenineaza, insemnand ca mai pot iubi, avand credinta ca neindoielnic, ce nu-i posibil la oameni, e posibil la Dumnezeu.
Eu insami, poate nu ma cunosc. Nu stiu ce este in interiorul meu, care sunt dorintele mele ascunse sau chiar vizibile.
Poate ca daca voi incerca sa retraiesc clipa ce a trecut, voi reusi sa ma identific si sa-mi descopar viitorul, bineinteles numai ceea ce depinde de mine, ce imi sta in putere sa controlez.

Cred in destin, dar vreau sa cred si in sansele pe care singur ti le poti acorda, sau macar in posibilitatea de a veni in sprijinul sansei oferite de soarta. Poate infinitul este sursa vietii si gandului meu, caci ma simt parte infinita pierduta in infinit, singura, in nemarginitul sufletului meu, contopita in nemarginitul universal, poate aceasta sunt eu. Sunt chiar atat de diferita de altii sau poate nu sunt decat la fel cu toti ceilalti, ei, infinitul, eu parte din el?
Sa simti ploaia udandu-te, sa stai linistita privind cerul, sa asculti linistea muzicii tale, poate fi oare o senzatie mai minunata ca aceea in care te pierzi in natura contopindu-te cu infinitul?
Destul am incercat sa imi pun problema existentei mele; de ce, cum, in ce fel?
Mi se pare uneori ca sunt atat de fara rost, incat parca un poet despamantenit, demult, ar fi gandit prin si pentru mine, scriind:
" Venirea mea pe lume n-aduse nici-un adaos lumii,
Plecarea mea nu o sa-i scada rotundulsi splendoarea.
Ce rost are venirea, si-acum ce sens plecarea? "

Probabil ca iubind prea mult viata, caut neincetat explicatii rosturilor neghicite inca...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!