Cea lungă era, evident, Carabina. Cu niște ochi ca farfuria, negri, cu o față de copil hămesit. Carabina nu prea vorbea. Giordi spunea că, de fapt, la început nu vorbea de loc. Mai mult plângea.
Nea Nelu Piticot era un om bun văzut din avion, de la mare depărtare de sol. Altfel, ar fi fost în stare să-ți dea un cap în gură pe degeaba. Așa, ca să se distreze. Și plăcerea cea mai mare a lui Piticot era, cu ceva timp în urmă, să bată femei. Avea o adevărată dexteritate în treaba asta, chestie care n-ar fi ghicit-o nimeni care îi privește fața din care lipsește o bună bucată. Acum saliva lui nea Nelu se scurge prin bucata lipsă direct pe pieptul păros, acoperit anevoie de maieul murdar. Când l-am cunoscut, nea Nelu spăla toaleta.
Bobina e mărunțică, dolofănică și hărnicuță. E bine dispusă tot timpul și mai ales după ce se roagă sau după ce bea o jumate de Sangria.
Există locuri în Barcelona unde nu e bine să mergi vorbind spaniolă pe stradă. Chiar și pe străduțele din spatele Ramblas, acolo unde te poți trezi așa, din întâmplare cu un lighean plin cu zoaie pe creștet. Există locuri în Barcelona unde dacă nu știi catala ești un om pierdut, mai ales după ce se întunecă.
Atâta doar că eu îl cunoșteam pe basc. Atunci când nu este căutat cu insistență de Guardia Civil ,Giordi cioplește păsări de lemn și le dă drumul în Mar Cantabrica. Cioplește 5-10-15 păsări, se duce la mare și le lasă să zboare, cum spune el. Uneori, pescăruși neștiutori se iau după păsările lui Giordi crezând că sunt competitori. Pescărușii deștepți și foarte grași stau pe stâlpii de lemn și râd de ei- la fel ca și în viață.
Haro este o legendă vie. Nu se știe câți ani are- iar el nu spune niciodată. Se spune că ar fi fost adjunctul lui Durruti, că l-ar fi inspirat pe Malraux în portretul Negusului. Cine știe ? Haro este, a fost și va muri marinar.
"Reușea să treacă de patrulele de coastă totdeauna, chiar și când tipii din Gardă au primit bărci rapide, americane. Cu Bonaventura lui bătea coasta Africii, Gibraltarul și reușea să se strecoare cu ce-l rugasem noi chiar pe sub nasul celor de la Gardă". Era noapte, mergeam cu Giordi pe niște străduțe lungi și înguste. Păreau pustii. Pe de altă parte părea că după fiecare ușă pândește cineva cu o navaja gata să-mi ia gâtul.
"Trebuie să le cunoști și tu. Sunt niște femei formidabile.Haro le-a salvat"
La Clubul Anarhist de pe Carrer de Sol e lumină. Miroase a tutun de pipă și a transpirație. Ne așezăm la o măsuță de lemn și peste puțin timp apare și Haro.Bătrânul îmi dă oarece fiori și nu sunt chiar un om mic sau neînvățat cu meșteșugul armelor.
Hai Haro, povestește...
Dar Haro tace. Tace și-și umple pipa. Cât am stat cu el n-a scos nici un cuvânt așa încât am aflat toată povestea de la Giordi.
Duminica e sfântă pentru catalani. În fața catedralei din Barri Gotic vine lume de departe, uneori de foarte departe. E o chestie din acelea mistice, pe care nu le poți explica prea bine. O orchestră din bătrânei cântă o melodie. Lumea vine și încet, încet se pornește la dans. Dansează lent, grav și foarte atent la pași. Sunt în stare să danseze până cad pe jos. Și, trebuie să recunosc, pentru că am fost și eu acolo, melodia te prinde. Te uiți ce frumos dansează cei din jurul tău și nu te poți stăpâni să nu te prinzi și tu în dans. Nu este hora noastră rapidă - e un dans lent și destul de grav. La cunoștințele mele aproape nule aș spune că sunt pași de jotă.
Nea Piticot le avea pe Carabina și pe Bobina la produs. Nea Nelu era pește. Nea Nelu câștiga de pe urma fetelor atât cât să-i permită să se grozăvească cu o brățară mare și groasă de aur la cârciumile de pe Ramblas."Bă', eu sunt un român mai productiv ca voi !" a strigat el într-o zi unor turiști care vorbeau din întâmplare românește.
Nea Nelu era un pește inimos. Nu-i venea să le pună pe fete să muncească duminica. Așa încât le-a scos la plimbare și trecură ei pe la 12 ceasuri prin fața catedralei, fără să se gândească că...
Întâi mutulica de Carabina și apoi Bobina s-au prins la joc. În cele 5-10 minute cât au putut să danseze până a sărit nea Nelu pe ele cu bătaia, martori oculari zic că dansau frumos. Chiar pătrunse de muzica aceea misterioasă.
Era cel mai mare lanț de dansatori și nea Nelu l-a dârîmat, l-a stricat. Le-a umplut pe fete de sânge și apoi a început să dea orbește, de plăcere. Majoritatea dansatorilor erau și sunt bătrâni.
Haro sprijinea ușa tutungeriei lui Pepe, tutungeria de vizavi de catedrală. Găsiți acolo și prospecte turistice ceva mai ieftine și tricouri- dar cu tricourile vă păcăliți că nu sunt 100% bumbac.
Când l-a văzut pe Haro în fața lui nea Nelu a dat să râdă. Mai ales că nu era singur ci avea și două gorile, niște vlăjgani de nepoți de-ai lui de K1 cu el- veniți să vadă cum se fac afacerile.
A doua zi, Guardia Urbana îl găsea pe nea Nelu tâmpit la cap de bătaia pe care o luase și gol pușcă legat de tăurașul gânditor, cel care termină Ramblas de Catalunya. Iar fetele au devenit anarhiste.