agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2794 .



Scriere automată
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aqvil ]

2006-11-21  |     | 



în nesfârșita zămislire de stele cum iată pe vârful unui creion se poate să rupă prea tare e foaia un alb pasărea iși vrea penele tu desenezi dar nu iți iese proiectul e de durată se vaită și plânge tată aș vrea un păsăroi cu ochii de jăratic un foc peste toate nu nu e prea ingrozitor vreau pace liniște un cuib inmugurit din ramuri verzi înmugurite eu scriu automat ce greu e să lași cuvintele să curgă fără noimă parcă tot aș vrea să corectez o corectură ca să fac și asta este asta e repetiție au luat-o înainte cuvintele mâna nu ține pasul of of ce trecere spre ziuă nu mai știu cum zorii în palmă să-i țin nu mai știu unde ochiul să-ndrept de parcă nimic nu mă cheamă nimic nu-i de făcut o sfinte sisoie cine îmi crește golul în golul meu să piară mereu să găsești un vinovat sună rău mereu un vinovat sună greu mereu un vinovat pentru slăbiciunea voinței nu știu a alege nu știu de ce mereu mă aplec spre ceea ce mai jos de brâu îmi vine brâul spiritului așa nici nu mai simt cât de înalt îmi e nu nu nu e bine de ce să nu crească pe verticală să îl aud troznind da troznind de amorțeală lichefiat curge un râu de idei l-am aflat parcă îl văd și parcă nu e subțire acum ba e lat înapoi nu e râul meu e un alt suflet ce adună frunze de toamnă înveliș pentru iarnă merg cu privirea departe tu dormi dar parcă un ochi tot îți e deschis iar scrie cu un deget îți spui nu vrea să înțeleagă curge râul e inexistent da acesta e sufletul meu un râu invizibil ce face vizibil doar ceea ce îi trebuie pictând iarbă vântul bate iarba e zefirul sap pământul noaptea ca ziua să-mi bucure ochiul cu speranță of of greu trece timpul eu tot aștept inspirația am un blocaj nu am un blocaj doar caut o frecvență nu prind nimic de parcă aparatul s-a stricat prea multă nerăbdare asta nu asta nu vreau totul de-a gata ceva mai aproape de produsul finit ziua se apropie sufletul acela tot strânge frunze ies cu forța din acest spațiu acum realizez că e pustiu e gol de aceea nu găseam nimic mă învârt în jurul axei proprii tot mai repede din mine ies turbioane de vânt nu nu de vânt ies stele nu ies gândurile învârtindu-se ca sfredelușii

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!