mi-ar trebui cam o mie de aripi să pot zbura.
sunt atât de greu și de netalentat
încât știu să cad cu viteza luminii,
lăsând în urmă semne neintenționate de-ntrebare;
stârnesc - cum ar veni - oarece nedumeriri.

păcatele mă trag în jos,
la fel necuratele gânduri ce îmi compun gravitația
și - la o adică - îmi lipsește grația,
instinctul de vrăbioi și imaginația
și nici măcar aerodinamic nu sunt.

cu toate astea,
am calculat, într-o seară, când veni vorba,
că,
ținând cont de toate mișcările de rotație și de revoluție
de care mi-am putut aduce aminte,
o mie de aripi ar putea fi de ajuns.