Apocalipsa în învățătura Sfinților Părinți
(Selecție I)

Într-un asemenea veac, scrie el, pentru a fi un adevărat creștin ortodox, gata de a-și păstra credința în Mântuitorul Hristos chiar și în fața morții, este mult mai greu în zilele noastre, decât în primele secole ale creștinismului.(p.17)
Deși de cele mai multe ori fățișă (în țările aflate sub ocârmuire comunistă), prigonirea creștinilor din zilele noastre este mult mai bine disimulată.
Sub haina unei împărății înșelătoare, care arată minunat și îi duce pe mulți în rătăcire, se arată, de fapt, o prigoană ascunsă împotriva creștinismului... Această prigoană este mult mai primejdioasă și mai înfricoșătoare decât prigoana fățișă, căci amenință cu adevărat să dea cu totul pierzării sufletele- ceea ce înseamnă moarte duhovnicească.(p.18)

Arhiepiscopul Averchie citează adeseori cuvintele Sfântului Teofan Zavorâtul, despre vremurile din urmă:
"Deși numele de creștin va fi auzit pretutindenea și peste tot vor fi biserici și slujbe, toate acestea nu vor fi decât părelnice, căci întru acestea se va sălășlui o adevărată apostazie".(p.21)
Pentru a arăta împlinirea acestor cuvinte în zilele noastre, Arhiepiscopul Averchie scrie:
"este înfricoșător a spune, însă lumea creștină ne înfățișează azi o imagine întunecată, înspăimântătoare, a celei mai adânci decadențe religioase și morale".(p.22)

Ispita belșugului și a confortului îndepărteaza sufletul de la Dumnezeu, "slujitorii lui Antihrist se străduie mai mult decat orice să Îl scoată pe Dumnezeu din viața oamenilor, astfel încât aceștia, mulțumiți cu belșugul lor material, să nu simtă în nici un fel nevoia de a se întoarce la Dumnezeu, să nu-și mai aducă aminte de El, ci să poată trăi ca și cum Acesta nu ar exista defel. Așadar, întreaga rânduială a vieții din zilele noastre, în așa numitele "țări libere", unde nu este o prigoană fățișă împotriva credinței, unde fiecare are dreptul de a crede așa cum dorește, este o primejdie și mai mare pentru sufletul unui creștin (decât o prigoană la arătare) căci îl leagă cu desăvârșire de pământ și-l face să uite de Rai. Întreaga "cultură" contemporană, îndreptată numai către cunoștințe cu desăvârșire lumești și vârtejul nebunesc al vieții legate de această "cultură", îl țin pe om într-o stare neîncetată de sterpiciune și de tulburare, care nu lasă nimănui putința de a-și cerceta, doar puțin mai adânc sufletul, în acest fel stingându-se, încetul cu încetul, viața duhovnicească". (p.29)

- Va urma -

Notă: Vă sfătuiesc, dacă doriți să mai recitiți vreodată aceste texte, să le copiați de aici ca să le aveți printre documentele dvs personale, căci postarea lor nu e sigură în Biblioteca aceasta virtuală. Pot fi șterse oricând.
(Nicoleta)