agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1056 .



Cotidian
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [robe ]

2006-12-09  |     | 



S-a luminat de ziuă,in sfârșit,că deja patul mă sufoca.Aceași îmbacseală îmi inundă nările.Pun ibricul să fac un ceai,simt că mi s-a uscat gura de atâta somn.In oglindă aceeși față șifonată,uscată de prea mult plictis.Într-o zi am să mă hotărăsc să nu mă mai uit în oglinda asta,mă obosește.
Am o idee de-un vernil puternic.Gândesc că ar fi bine de-aș avea în cale un pui de liliac,de ar fi noapte,sau mai bine lasa,că deja trebuie să intru în casă să văd ce e cu ușa,că azi-noapte scârțâia și poate că s-a stricat,nu știu sigur,dar,am să verific.Vopseaua are și ea nevoie de unpic de retușare.
Mă îndrept spre ușă,dar e foarte devreme.Cine o fi la ora asta?Sus,de pe dulap,iar sună ceasul ruginit.Brusc bolta măreață se deschide-n fața mea, căci a sunat clopotul, lung,pretențios.Fac o plecăciune.
-Mărite domn,a mea este plăcerea să te primesc în sânul casei mele.De binevoiești să ma crezi că tare ți-am dus dorul.Cum mai e cu turcii?știu că ai multe de făcut,sunt grele bătăliile,dar nu te întrista,știu că vei câștiga.
Mă uit în camera mică,spre geam,nu se mai vede lumina,iar a adormit pe pervaz Manole și biserica nu-i gata,iar o să-l certe vodă,dar vai!se arde ibricul,a scăzut toată apa.Se aud bătăi în ușă,sunt puternice dar nu insistente.Simt că mă ia cu dureri de cap.Să deschid oare?Să nu deschid?Dacă e apa?sau gazul?Cu ce să plătesc?Nu!acum nu e momentul,sau mai bine...hai,că devine insistent.
Deschid legăturile de smarald și poarta se mișcă lin,falnică,precum poarta de la castelul împăratului verde.In prag,e mai mândru ca niciodată Harap-Alb.
-dragul meu,bine ai venit!dar ce vânt te aduce pe aici?aaa,s-au aliat spânul și împăratul verde împotriva ta?!Hai intră linistit,aici nu te vor găsi.Uite,ia loc acolo lângă Ștefan cel Mare.
Ah!zgomotul unei cești pe care am scăpat-o pe jos,mi-aduce iar totul în minte.
-vai!dar ce mă fac domnule?mai amânați-mă puțin că mâine,poimâine,voi avea cu ce plăti.
Se ridică și dă să plece.Iese pe ușă și-i spun la revedere!
Am știut eu că nu trebuia să deschid,dar dacă totuși nu era de la apă și era cineva important?Așa-mi trebuie dacă nu mi-am pus vizor,dar asta la următorul salar,că așa nu se mai poate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!