Rafail Noica, fiul al marelui filosof român Constantin Noica, este ieromonah ortodox la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Maldon, Essex, Anglia, iar din 1993 sihastru în Munții Apuseni.

Viața

Părintele Rafail Noica s-a născut în anul 1942. În familie primește o educație creștină sumară, practicarea credinței reducîndu-se doar la mersul la biserică de Paști pentru a aprinde o lumânare.

La vârsta de 13 ani pleacă împreună cu mama sa (care era englezoaică) și cu sora lui în Anglia, cu scopul primirii unei educații mai alese. Vârsta căutărilor se manifestă și în latura spirituală. La început merge la anglicani însă "atmosfera era foarte sărăcăcioasă, foarte rece, plicticoasă chiar. Nu în sensul că te-ar apuca căscatul în biserică, ci în sensul că nu te hrănea cu nimic".
Trece apoi pe la penticostali, congregaționaliști, Armata Salvării etc.; cel mai mult rămâne în cadrul comunității baptiste (un an și jumătate). În protestantism se poticnește în special în textele scripturistice referitoare la Sfânta Împărtășanie și, într-o zi, simte "ca o lumină în sufletul meu gândul de a mă întoarce la Ortodoxie".
Providențial îl întâlnește pe părintele Sofronie, povățuitorul duhovnicesc al mănăstirii ortodoxe din Essex, care îl sfătuiește să-și termine studiile.

Revenirea la Ortodoxie s-a întâmplat în anul 1961, iar în anul 1965 părintele Rafail este tuns în monahism la mănăstirea Essex de către părintele Sofronie, călugăria fiind "răspunsul la întrebările ce mi le puneam din copilărie".
Pribegiile protestante le socotește ca pe o lucrare a lui Dumnezeu cu el pentru că "dacă n-aș fi trăit Ortodoxia ca un convertit, poate că n-aș fi putut niciodată să o văd în frumusețea ei strălucitoare, drept singurul adevăr al istoriei".

Se întoarce în România în 1993 după 38 de ani, "aidoma slăbănogului din Evanghelie", pentru o scurtă vizită, și se stabilește, în același an 1993, într-o sihăstrie izolată din Munții Apuseni.

Scrieri

În ceea ce privește opera ieromonahului Rafail aflăm din însăși mărturia sa: "Am scris o singură carte, care se numește Gânduri. Am scris-o, mai ales, din îndemnul cuiva, care se aștepta ca fiul lui Noica să scrie o carte. Și când a deschis această carte, prima pagină era albă, a doua era albă și toate celelalte la fel. Acum, la sfârșitul vieții mele, mă gândesc să scriu altă carte care s-ar numi Memorii, fiindcă așa scriu toți oamenii mari. Or, cum eu mi-am pierdut memoria, această carte va fi asemenea celei dintâi!"

Totuși, pe lângă ajutorul cel mai mare și mai important pe care-l dă lumii prin rugăciune, părintele Rafail publică în revista de spiritualitate monastică Epifania din Alba-Iulia traduceri din învățăturile Sfântului Siluan Athonitul, "bunicul" său duhovnicesc și alte articole. De asemenea, din când în când își părăsește sihăstria pentru a da conferințe de folos duhovnicesc, cu binecuvântarea arhiepiscopului Andrei Andreicuț.