Fericirile
(Scrisori către ucenici)

27 iulie 1940

Fericită ești, dacă te simți ca un copil sărman în mijlocul oamenilor cultivați sufletește. Nu invidia și nu căuta euforii spirituale. Misticii caută asemenea senzații de har și în loc să obțină contemplația adevărată cad în năluciri diavolești. Domnul dă perceperea harului său celui care și-a curățat inima de patimi. Sfinții Părinți dobândiseră această stare, dar noi, păcătoșii, trebuie să ne rugăm cu căință și să-i cerem lui Dumnezeu ajutorul pentru a ne putea război cu patimile.
Patericul povestește ca un ucenic i-a spus bătrânului "Cutare vede îngeri". Bătrânul i-a răspuns: "Nu-i de mirare că vede îngeri, dar aș avea mare admirație pentru cel ce își vede păcatele".
Deși scurtă, această pildă a bătrânului este de o mare adâncime duhovnicească, căci nimic nu este mai dificil decât de a te cunoaște pe tine însuți.
Tu scrii "Cuvintele rugăciunii au devenit una cu Domnul și sunt de nedespărțit de Domnul Însuși". Nu greșiți, și așa și trebuie să fie.
Da, "bunătatea, bogăția, dragostea părinților și laudele ce ne înconjoară" sunt o mare piedică în viața duhovnicească. Sfinții Părinți se temeau de aceste ispite și le evitau pe cât posibil. Tocmai de aceea s-au retras în mănăstiri și în pustiuri. Dar tu nu ai nevoie să te retragi nicăieri. Străduiește-te să fii înțeleaptă ca șarpele și nevinovată ca porumbelul! Restul este trecător, gol și de mică importanță. Noi trebuie să ne aducem aminte și chiar să ne convingem că vom muri într-o bună zi. Și acolo, viața veșnică ne așteaptă, timpul se oprește. Doamne, fie-ți milă!
Te afli la o vârstă și la o întorsătură primejdioasă a vieții tale. Smerește-te și, până la moarte, nu te încrede în tine însăți. Dumnezeu să te înțelepțească!
Continuă să te rogi cum te rogi acum. Dacă ai Viețile Sfinților, te sfătuiesc să le citești din când în când; ele te vor inspira și te vor învăța multe.
Cu dragoste în Hristos.