agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-21 | | Înscris în bibliotecă de Nicole Chinez 14 august 1945 Hristos este cu noi! Am primit într-adevăr scrisoarea ta și am citit-o cu dragoste. Este bine că aspiri la viața duhovnicească, dar straduiește-te să nu stingi Duhul. Dacă vă este mai anevoie vouă, celor ce sunteți în lume, să desfășurați o viață spirituală, Dumnezeu îi ajută pe cei ce se străduiesc. Sfântul Ioan Scărarul se miră de ciudata noastră condiție: "Cum se face că, avându-L pe Dumnezeul Atotputernic, pe îngeri și pe sfinți ca ajutoare pentru practicarea virtuților, și doar un singur Viclean pentru a ne ispiti spre păcate, suntem cu toate acestea mai usor îndreptați spre patimi și spre vicii decât de virtuți?". Întrebarea ramâne deschisă. Sfântul nu a vrut să ne-o explice. Totuși, putem presupune două lucruri. Pe de o parte, firea noastră coruptă de neascultare și lumea, cu ispitele ei multiple și amenințătoare, fac focul diavolului. Pe de altă parte, Domnul nu împietează libertatea noastră deplină. Noi trebuie să tindem spre virtuți până la capătul puterilor noastre; totodată, nu depinde de noi să stăruim în virtuți, ci de Dumnezeu. În funcție de smerenia, și nu de asceza noastră, Dumnezeu ne ține în virtute. Sfântul Ioan Scărarul spune: "Unde a avut loc o cădere, ea a fost precedată de mândrie". Cu toate acestea, nouă, celor slabi, Domnul, în milostivirea Sa, ne-a dat căința, căci firea noastră este adânc înclinată spre păcat. Sfinții Părinți, prin experiența lor, au cercetat în amănunțime subtilitățile firii noastre; ei ne consolează expunandu-ne în detaliu, în scrierile lor, mijloacele de luptă contra păcatului. Acum că ai "Războiul nevăzut", citește-l cât de des. Cât despre rânduiala ta de rugăciune, să ți-o stabilești singur; doar atât: rugăciunea să nu fie spusă fără rost, ca și când ai îndeplini o obligație. Străduiește-te să te rogi cu atenție! Nu este oare mai folositor de a scurta rânduiala decât a o îndeplini cu tulburare și a fi sclav? Acesta nu este gândul meu, ci al Sfântului Isaac Sirul. Este de asemenea menționat în "Războiul nevăzut", dar nu-mi aduc aminte în ce capitol. Nevrednicul tău tovarăș de rugăciune.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate