agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-21 | | Înscris în bibliotecă de Nicole Chinez 1946 Hristos în mijlocul nostru! Mi-ar plăcea mult să vă întorc vizita, dar anii îmi aduc aminte ca flăcăruia vieții mele se consumă și se stinge curând: va fi puțin fum și totul va dispărea. Trebuie să ne aducem aminte că viața noastră de aici este trecătoare și că nu este decât o pregătire pentru viața viitoare veșnică. Dacă nu vă mai văd în această viață, cred că ne vom vedea în veacul viitor, duhovnicește și nu trupește. Am primit întra-adevăr pachețelele încredințate monahiei X. și Părintelui Y. Acele pirojki (plăcinte mici rusești) sunt mai gustoase unele decât altele și mai moi decât cele de la brutărie, căci sunt făcute cu dragoste și osteneală. Dar vă rog să nu-mi mai trimiteți nimic pe viitor! Am tot ce ne trebuie aici și nu trebuie decât să ne punem picioarele sub masă; pe când acolo, trebuie să vă procurați voi totul. Dumnezeu să vă ajute! Citește cu multă atenție cartea Sfântului Macarie cel Mare pentru că înfățișează cu multă pătrundere viața duhovnicească. Am putea spune că este o modalitate de a verifica viața duhovnicească. Dacă-ți cercetezi inima, vei vedea acolo balaurul cu o sută de capete. Nu te teme și nu deznădăjdui! Cu ajutorul lui Dumnezeu, îi vei zdrobi capetele. Dacă îți vei privi cu atenție viața, te vei vedea slabă și păcătoasă; dar dacă nu-i vei judeca pe toții oamenii buni, nu-ți vei pleca atenția defectelor celorlalți, vei dobândi pacea și liniștea inimii. Din timp în timp vei avea lacrimi de consolare. Astăzi este sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică. Slujba a fost înalțătoare, cântată de două coruri. Este frumos și soarele strălucește. Nu rezist: mă voi duce la o plimbare. Îmi place să mă plimb de unul singur, îmi place natura. Oriunde privesc, totul este ca o mângâiere: fiecare copac și fiecare tufă, păsărelele ce zboară dintr-un copac în altul ciripind se agață de ramuri cu ghearele lor mici, iau câte ceva în cioc; vătuiul alb ce sare și se înalță pe labele dinapoi ascultă și privește dintr-o parte în alta, după care pleacă țopăind. Toate sunt atât de ziditoare, încât nu poți să-ți reții lacrimile; planul lui Dumnezeu este vădit în toate lucrurile. Cum a făcut totul în chip minunat și cum se îngrijește cu dragoste Ziditorul! N-a uitat nimic. Păsărelele sunt atât de firave, lăbuțele lor sunt ca niște fire de paie și totuși reușesc să reziste și să se hrănească pe timp foarte rece. Slavă înțelepciunii și creației Tale, Doamne! Îți mulțumesc, Doamne, că ne lași uneori să te cunoaștem, așa slabi și mari păcătoși cum suntem. Aici este lucrarea milostivirii Tale. Fără ajutorul tău, nu putem, așa păcătoși cum suntem, nici să contemplăm natura, nici să dobândim o singură virtute. Ne-ai dat libertatea și nu putem decât să ne dorim virtuțile; a le dobândi sau a le păstra depind de ajutorul Tău. Doamne, îți cer un singur lucru: prin judecățile pe care doar Tu le știi, mântuiește-ne pe noi, păcătoșii!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate