1947

În mila Sa, Dumnezeu ți-a dat să guști puțin din bunătatea Sa. Ai început deci, acum, să înțelegi ce înseamnă "Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru". (Lc.17,21) În aceste momente este ca și cum lumea vizibilă n-ar mai exista. Ai acum o experiență a acestei stări preafericite și știi de ce ne părăsește. Dumnezeu să te lumineze! Felul tău de a duce război cu patimile este bun, pentru că nu există ordine în patimi. Oricare ar fi patima care se trezește în tine, luptă-te împotriva ei! Să știi totodată că nu vei putea învinge patimile doar cu propriile tale puteri. Trebuie chemat Dumnezeu în ajutor.

Este foarte rău să-ți judeci aproapele; cei care-i judecă pe alții își arogă un drept ce aparține lui Dumnezeu - judecata - și atunci Domnul îngăduie să cadă și ei în aceleași păcate. Noi îi judecăm pe ceilalți pentru că nu ne îngrijim de viața noastră. Cercetează-ți cu atenție inima și vei vedea câtă putreziciune se află în ea!

Și tu ai o sănătate precară, dar nu te întrista. Lasă-te în voia lui Dumnezeu. Cu toții vom muri în orice caz, într-o zi sau alta!

Am observat că grija de a ne prelungi viața este o mare greșeală și o slăbiciune.
Viața și moartea se află în mâinile lui Dumnezeu, și Domnul a spus "Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor adăuga". (Mt. 6, 33) Grija și năzuința noastră trebuie să fie aceasta: să trăim după poruncile lui Dumnezeu și să ne curățim inima de patimi.

Þi-am scris să nu te tulburi. Asta, ca să nu tânjești după stări sufletești înalte înainte de vreme.

Totul vine la timpul său. Starea de fericire va veni fără să o așteptăm, când locul în inima noastră va fi pregătit prin ascultarea poruncilor dumnezeiești. Sarcina noastră este să facem tot ce ne stă în putință și să lucrăm - restul depinde de har.
Mai adaug încă o observație: dacă-ți judeci aproapele, nu vei avea nici lacrimi, nici căință.

Dumnezeu să te înțelepțească și să te apere!