 Îmi șterg ploaia rămasă pe pulpă, cu palma. Miroase-atât a VARÃ… cu greieri, cu cer nesfîrșit, cu 16 stele (numărate de noi), cu bere, tutun și poeme, cu plete udate pe perne, cu sens giratoriu și acces interzis, cu rochie ce seamănă a doliu, purtat de femeie ce vrea a ramâne copilă, și să numere veri. Pe-asta aș vrea s-o-mpărțim. Este prima.


 Vezi de cer, noaptea asta! Eu de somn. De ți-e și ție, agață-te de poala fustei mele, uitată-n mahala, și iubește-mă-n vis, ca în somn. Te ung cu mine și mă dorm. Somn călător… Ba aici, ba acolo. Ba tu, ba eu. Ba ieri, ba mâine... Somn cu noi, fără noi, dormindu-ne sub cearceaful de cer. Somnu-i sub pleoape, Oranj. Nu fi gri! Te iubesc!


 Doarme-mă-n căpița de fîn, în mahalaua din capul tău! Sigur c-ai închiriat una pe drum, de căpiță zic. Sigur că miros a fân poalele fustei mele, crăpate și lungi, și sutienul cu dungi; sigur că porți cămașa albastră, sigur că EȘTI… se vede de-aici; sigur c-adorm cu palmele goale, și am păstrat în privire oranj. Ia și tu, să te dormi de o noapte departe. Tu, în zori te trezești în cântat de cocoși, eu doar cu tine-n cafea. Mmm! Ce de arome, de una, de alta, și fân...!