pipăi libertatea cu toate degetele zdrobite. nu mai simt mare lucru, dar știu, așa cum știe un liliac, că zborul e încă acolo. orbirea e doar o pedeapsă. poate am greșit când am spus "da". de câte ori am spus "da" ceva s-a stins. am alergat până în beznă și înapoi. nimeni nu s-a încumetat să mă oprească.


lângă mine crește un animal de pradă. îi dau să mănânce vorbele mele. amândoi știm că nu se va sătura cu atât.


dacă vine iarna mă voi strecura în ea așa cum făceam atunci când eram virgini. mă voi preface în lup. îmi voi împleti urletul în părul mireselor moarte. poate așa voi înțelege și cea din urmă înstrăinare.


libertatea începe ciudat. după o clipă sau două curge un sânge gros ca un sirop de cireșe. e dulce și abia te poți abține să-l bei. te gândești stăruitor că e totuși primul tău sânge de om liber.