Ca la nebuni, iubite, trăiesc ceea ce mi-a mai rămas...
Lăsând de-o parte faptul, că în iubirea asta a noastră - absolută, nimeni nu e îndrăgostit de cine trebuie... și când trebuie, mai corect când trebuia... Hai, nu mai deschide ochii ăia mari și rotunzi, ca niște imense lacuri albastre, n-am poftă de scăldat și nici de înecat nu mi-e aminte... O să înțelegi tu, sau o să rămâi cu nelămurirea asta... Nu-i cazul să pui întrebări idioate, dacă n-ai chef de răspunsuri pe aceiași măsură.
Ce fac?
Răsfoiesc, rescriu niște articole - de loc documentate, de loc personale, de loc în spiritul limbii române, de loc interesante... ia niște bălării cu ifose de scriitură, pe care e musai să le așej frumos a ieșire în public, a opinie, a deschizător de conservă (pardon, de drumuri)... Nu înțelegi?
Ceva despre cum se scrie în limba română articolul de presă - copiat de pe net, sau cică tradus din nu știu ce limbă... fără să ții seama de pirateria intelectuala, că e adevărat, că nu e, că personajele apar cu nume stâlcite după cum vrea autorul (reporterul) că ... oul zboară și găina nu... chestii de astea pe care le cunosc și le tot plâng pe ici, pe colo, în arealul unor urechi înfundate de "las că merge", "dacă nu, e cazul să lucrezi oriunde, piața muncii e plină de executanți fără scrupule!"
Când ajungi la jumătate de sută, când mai ești și femeie, e cam dificil să spui: "Mai citiți fraților, uitați-vă și voi că limba română - e totuși, limba română... că dacă traduci din engleză, sau lași cuvântul în limba ebgleză, are și engleza aia o gramatică..." Nu poți spune nici măcar că dacă schimbi titlul unui articol apărut într-un cotidian foarte citit, dar copiezi articolul semnându-te tu "Xulescu" e o problemă mai mult decât gravă... "Că ce te bagi, că de unde le știi tu pe toate, că e cam prea mare teancul de cărți pe care îl studiezi, că ce e aia să citești presa pe internet, că nu toată lumea citește, ce mare lucru acolo... că doar "Xulescu" ăsta s-a chiorât copiind articolul acela interesant (copiind cu greșeli), a stat până în crucea nopții, a muncit, nu? Veziți de pătrățica ta, că de nu, chem vreo douăzeci la concurs pe postul tău!"
În rest, cică ar veni iarna, iubite... deși, prin grădină, aproape toți mugurii pomilor sunt gata de-o mințită primăvară...

Mă iartă, s-ar putea să fi scris și eu aiurea, cu greșeli, m-am obișnuit cu ele, oricum - sunt la modă... reânvâț limba și garamatica limbii române de la acei ce vor rămâne pe viitor - formatori de opinie, dascăli, lideri...
Vai de capul nostru - de-al lor și de-al urmașilor lor...
Dar poate, cine știe, o apărea o limbă nouă - comună - comunitară, fără de pretențiile astea profesionale, pretenții pentru care erai în stare să mă omori cândva... dacă îndrăzneam să nu pun între ghilimele citatele din acele articole ce trnsmiteau ceva, pentru care munca însemna documentare și mai ales corectitudine...